Declinul postindustrial și corupția din administrația Băii Mari
După 1990, Baia Mare s-a scufundat într-o mediocritate administrativă totală. Cu mineritul falimentat, combinatul chimic abandonat, filatura de bumbac și fabrica de ceramică rase de pe suprafața orașului, am devenit un fel de muzeu al comunismului decăzut, cu ruine industriale, foste halde de steril, ghetouri umane, iazuri cu cianuri și o populație îmbătrânită… apatică.
De 36 de ani nu găsim lideri inteligenți, creativi și dedicați. Orașul a fost condus, în niciun caz administrat, de consilii locale partinice, oameni de afaceri îmbuibați, aventurieri zgomotoși și mediocrități flatulente. Nici primarii nu au fost mai breji, primii trei fiind condamnați pentru fapte de corupție (minore, în raport cu adevăratele lor vinovății știute). Al patrulea a fost și el trimis în judecată, tot pentru o faptă legată de ocuparea unei funcții publice (delapidare).
Orașul care nu ține pasul
O simplă căutare pe Google ne spune că Baia Mare este un fost oraș muncitoresc care are meritul de a nu fi sucombat asemenea celor din Valea Jiului, dar nici nu s-a dezvoltat. Asta din cauza incapacității administrative, lipsei de viziune și a corupției din administrația Băii Mari. Cu o datorie de 80 de milioane lei la intrarea în 2026 și o dependență medie de 70% față de banii redistribuiți de la bugetul de stat, este evident că am pierdut competiția cu Cluj-Napoca, Oradea și, mai nou, cu Bistrița, Zalău sau chiar Satu Mare.
O analiză a realizărilor și eșecurilor ar fi benefică, dar nu și lucrativă. Nu se rezolvă nimic dacă prezentăm statisticile nereușitelor succesive ale administrațiilor care au îmbogățit o așa-zisă elită, dar au falimentat comunitatea. Pentru că în Baia Mare problema o reprezintă oamenii, calitatea și educația lor precară, realitate mascată sub poleiala unor pretinși intelectuali cu titluri pompoase de profesori emeriți la universități obscure, antreprenori de succes și specialiști în împachetarea fumului.
Cu două generații încălțate și doar 5% dintre locuitorii actuali nativi de peste trei generații, avem un oraș de „vinituri”, condus de urmași oportuniști ai oierilor, șoferilor, impegaților de mișcare și zilierilor cu sapa, oameni onorabili, dar modești, care nu visau ca urmașii lor, chiar și cu licențe cumpărate la SRL-uri cu titluri de universități „private”, să aburce în scaunul primarului Oliver Thurman.
Cu banii poți cumpăra o poziție, dar nu și respect
Și totuși, pe ce au fost cheltuite sutele de milioane de lei din bugetul municipal în ultimii peste 35 de ani, după buimăceala postdecembristă? Primăria e înghesuită în același sediu comunist și în alte câteva clădiri publice, mai mult sau mai puțin reabilitate, într-o risipă de spații și excedent de personal. Administrația publică județeană reabilitează, după 55 de ani, o clădire cu un nou acoperiș de cupru care trebuia să țină 100 de ani, concurând parcă prin aspect palatele țigănești din Buzăeștii Teleormanului.
În plus, în peisajul de slum indian sau favelă braziliană muribundă, zone care constituie centura municipală, retina ne este zgâriată de Casa de Cultură degradată și insalubră, cinematograful Dacia devenit hotel pentru coloniile de șobolani, Casa Tineretului ca loc de cufureală pentru boschetari, stadionul mai părăginit ca afacerile muribundei Remin, ștrandul orășenesc înghițit de cimitirul din proximitate (încă nu ne grăbim cu reabilitarea, acolo sunt probleme mari cu atribuirea contractului de execuție a lucrărilor), iar clădirea Minoriților așteaptă o nouă prelată a rușinii, menită să ascundă impotența și dezinteresul decidenților de azi.
Într-un oraș populat cu mai multe BMW-uri decât caractere, cu dezvoltatori imobiliari care fac strategia urbană a Primăriei și sindicaliști reciclați în demnitari, băimăreanul a devenit un utilizator vremelnic al ștampilei care legitimează mediocritatea unei comunități. Acel spațiu urban-rural, mirosind a urină, canalizare, nespălat și jeg, orașul în care sunt mai multe săli de jocuri, amaneturi, case de schimb valutar, farmacii, clinici private, lăcașuri de cult și cârciumi insalubre decât terenuri de sport, parcări publice, locuințe pentru tineri, așezăminte pentru vârstnici, zone verzi sau grădinițe.
Risipirea banului public, scop sau interes?
Când va scăpa orașul de datoriile sale? Probabil niciodată, dacă vom avea în funcțiile de demnitate publică membri ai actualei protipendade politice, indivizi fără valoare, dar cu ambiții mai mari decât falusul inutil din ghetoul țigănesc. Cu un aspect asemănător băimărenilor fuduli fără dinți în gură, orașul rânjește ca o gură având câteva implanturi și numeroase carii pestilențiale.
Poți cheltui milioane pentru a reface Palatul Administrativ dacă, la câțiva zeci de pași, te sfidează sediul Remin degradat, cinematograful pe post de hazna și Casa de Cultură mâncată de mucegaiul nepăsării. Ce minți luminate au putut decide ca platoul centrului nou să devină un loc acoperit cu piatră cubică, spațiu în care femeile își vor rupe tocurile, vârstnicii șoldurile, iar copiii mâinile? Unde este proiectul din 2013 care prevedea o oază de verdeață în centrul civic băimărean, o agoră unde generațiile se puteau întâlni pentru a vorbi despre trecut și viitor?
Cine sunt cei care se vor îmbogăți din comisioanele plătite de firmele clientelare, într-un dispreț total față de nevoile reale ale orașului? Totul se desfășoară haotic, pompieristic și diletantist în orașul care transpiră sărăcia din cartierele foste muncitorești, populate astăzi de asistații sociali, pensionarii de boală închipuiți, băutorii de bere la PET-ul de doi litri și jucătorii la păcănele.
Făloșii lideri de carton
Până când consilierii locali reprezintă partide și grupuri de interese, nu cetățenii, iar primarii se îmbogățesc din comisioane puturoase, vom avea un oraș lipsit de personalitate, identitate socială și viitor. O comunitate bolnavă de mediocritate, fără aspirații și viziune, cu lideri legitimați prin legi tâmpite care permit să ajungi primar cu 10% din voturile exprimate.
Între scop și interes nu există nicio diferență. Ei vor să conducă, nu să administreze urbea, ei vor să prospere „pe persoană fizică”, nu și băimărenii. Pentru ei este importantă apartenența la un grup de politico-vampiri, în niciun caz să servească sau să acționeze cu demnitate, îmbătați fiind de mireasma cădelnițelor și beatitudinea destrăbălării pe bani publici.
Un fost viceprimar minion, dar cu pretenții uriașe, îmi spunea odată, lăudându-se, câte sute de metri pătrați are reședința lui vopsită în roșu, mândria că mașina personală are primul număr din cele cu simbolul municipalității, iar el este cel mai onest politician dintre cei cu dosare penale. Reprezentativ pentru o clasă politică mediocră.
Așa au ajuns băimărenii servitorii oligarhiei politico-financiare locale, ai unei pretinse elite intelectuale și ai traficanților de iluzii, masă amorfă manipulată de cei care se consideră actualii stăpâni ai unui oraș jefuit mai abitir decât o puteau face hoardele de mongoli.
În esență, ce semeni, aceea culegi, dar măcar avem speranța că, într-o zi, băimărenii se vor trezi și, împreună, vinituri și nativi, vor arunca mizeria umană la ghena de gunoi a istoriei…
SOMOGYI Attila
Citește și despre ultimul caz de șpagă în Primăria Baia Mare și primarul care tace mâlc.
O analiza corecta. Din pacate, Baia Mare e un oras decazut, ramas in urma, din cauza „alesilor” corupti din ultimii 36 de ani. Si nu exista nici o sansa de schimbare pana cand baimareanul de rand nu se va trezi din amorteala si nu-i va mai vota pe acesti incompetenti corupti. Noroc ca Chereches era in puscarie, ca alfel l-ar fi votat din nou.
Trist!
Dacă era pe liste, îl votau iar. Ghinionul lui (și al fanilor) e că are interdicția de a mai candida încă o vreme. Nu exclus să revină. Și-a reactivat contul de Facebook, postează mesaje lacrimogene. Tipic.
Problema e ca stratul politic actual de la PNL, PSD, USR, UDMR (desi nu e partid) (despre AUR refuz a vorbesc) nu permit ascensiuni tinere care sa devina in curind lideri. Ca urmare poti sa vii si din afara tarii cu patalamale de competitivitate recunoscute, ca la noi nu esti recunoscut prin competivitate daca nu ai prin cine urca. Vorba bancului: de unde esti baiete? din Togo. Din Togo, din Togo da” de-a cui din Togo? Trebuie sa te lanseze un partid, iar partidul te lanseaza greu, ca are cupola mai greu de strapuns decit frunzele uscate primavara pentru ghiocei. Daca mai sint batrinei care il vor pupa pe Chereche, asa sa le fie tarina. Noroc ca si haiducul Anghel cel vestit se apleaca sub povara anilor si a amintirilor. Dancus este conjunctural, dar Dumnezeu face cuib si la barza chioara. O sa apara pe filiera, dupa caderea prin justitie a lui Dancus, fie vicele Pirvu (care nu stie nimic depre cine l-a turnat pe Dancus ) fie Pap Istvan ( care nu stie nici el nimic). In acest timp tinerii aspiranti pe competitivitate in administratie mai pot astepta, ca au tot viitorul in fata.