Baia Mare, oraș pe credit: proiecte discutabile, datorii certe

Primarul nu este „edilul-Dumnezeu”

Primarul nu este conducătorul unei localități, fie ea oraș sau comună. El administrează activitatea curentă, reprezintă municipalitatea și conduce aparatul funcționăresc, în numele și interesul cetățenilor. Atât și nimic mai mult. Ideea edilului-Dumnezeu, care stăpânește urbea, este o imagine impusă de primari autocratici, cu complicitatea presei servile, și acolo unde consiliile locale sunt populate de yesmeni sau sicofanți.

De ce se împrumută Baia Mare?

Și totuși, de ce se împrumută Baia Mare? Ce proiecte comunitare majore, în beneficiul băimărenilor, vrea să finanțeze? Citind lista obiectivelor menționate, mă întreb dacă sunt ele priorități ale unei comunități deja îmbătrânite și obosite, care se depopulează an de an, pierzând cea mai importantă bogăție a sa, resursa umană tânără. Să le luăm pe rând:

• Reabilitarea străzii Victoriei – trebuia făcută, dar cu soluții tehnice optime și costuri reduse, nu cu opulența unui cadou pentru dezvoltatorii imobiliari, care trebuie să-și valorifice, nu-i așa, investițiile din zonă.
  
• Modernizarea bulevardelor Independenței și Decebal – ambele au fost modernizate recent, sunt funcționale și nu reprezintă o necesitate obiectivă. Dar pot funcționa ca tocător de fonduri.
  
• Reabilitare străzi – majoritatea necesită refacerea covorului asfaltic, eventual a trotuarelor, reparații punctuale, trasarea marcajelor, în niciun caz o nouă înlocuire a bordurilor sau desenarea de linii pentru piste ipotetice destinate bicicletelor, pe o lățime de 90 cm.
  
• Coridorul de mobilitate urbană – serios? Cine și când are timp să circule pe malul stâng al Săsarului? Să fim serioși, scopul este realizarea de amenajări și facilități pentru ansambluri de locuit tip „residence”, cele care contribuie la bunăstarea edililor cu chiriași.
  
• Creșterea performanței energetice – la ultimele proiecte, prin metode clasice, au fost probleme de calitate, întârzieri din lipsa resurselor umane și inundarea spațiilor locuite. Montarea de izolații clasice cu polistiren și adeziv pe clădiri nu mai este de multă vreme cea mai bună soluție pentru izolarea perfectă, reducerea umidității și a condensului la interior. Clădirile au nevoie de o abordare modernă în privința anvelopărilor, iar fațadele trebuie ventilate. În plus, există și soluția rapidă promovată de inginerul Dumitru Matei: instalarea robineților și a sistemelor inteligente care asigură nu doar confort termic, ci și economii masive, mai ales la instituțiile publice. Mai ales că prețul gazelor va crește.
  
• Casa Minaur – trebuie tupeu major să vorbești de simboluri și sport când, în ultimii ani, ai risipit bani pe scenarii fantasmagorice de natură a alimenta egoul narcisist al unui alt primar. Clădirea abandonată poate fi refăcută printr-un parteneriat public-privat, chiar de marii investitori imobiliari, inclusiv cei cu origini oengiste.

Cine va rambursa împrumutul de 40 de milioane de euro?

În niciun caz primarul actual sau cel următor. Nici Consiliul Local actual, populat de specimene mediocre puse pe liste de partide, evident contra cost, plus jurământul de ascultare și loialitate. Contractarea unui împrumut pe 25 de ani, în valoare de 40 de milioane de euro și cu o dobândă fixă de 4,95%, pare atractivă, dar este împovărătoare pentru comunitatea băimăreană. A lua credite ce vor fi rambursate de comunitate se justifică doar în câteva condiții clare: dacă aduc beneficii cuantificabile timp îndelungat și, mai ales, dacă dezvoltă economic urbea.

Datorită guvernărilor locale corupte postdecembriste, tinerii băimăreni pleacă în alte zone din țară sau peste hotare, astfel că pe piața muncii locale intră generații tot mai reduse, în rândul cărora s-au înregistrat procente record de abandon școlar. Aceasta este realitatea tăcută pe care politicienii nu o recunosc, iar fenomenul se traduce în contribuții la pensii și sănătate tot mai scăzute, din care vor trebui susținute pensiile și cheltuielile cu sănătatea ale populației de pensionari.

Care sunt prioritățile reale în Baia Mare?

De ani de zile se fac promisiuni neonorate, majoritatea idei fantasmagorice. Schimbul de generație în rândul politicienilor locali este lipsit de efecte pozitive, noii lideri aleși sau numiți fiind copii ale mentorilor defecți sau corupți, de la care au învățat descurcăreala, suficiența, nesimțirea și disprețul față de oameni.

Și totuși, care sunt nevoile reale ale băimărenilor?

• Servicii publice de calitate, corecte sub raportul preț/calitate. Astăzi plătim despăgubiri pentru procese pierdute de Primărie, sume care ar trebui imputate primarilor și consilierilor locali.
  
• Transport public eficient și rentabil, dar de două decenii municipalitatea ține la perfuzii o companie care înghite milioane din resursele comunitare. Orice călător alege transportul în comun în funcție de următorii factori: confort, siguranță, accesibilitate și grad de aglomerare. Situația din Baia Mare este deficitară, mai puțin la capitolul aglomerare.
  
• Parcările publice sunt puține și prost administrate. Cetățeanul care vrea să plătească taxe și impozite la compartimentul venituri nu are unde parca mașina, iar stațiile Urbis sunt prea departe pentru persoanele vârstnice. Locurile de parcare din zonă sunt ocupate de angajații municipalității, primii care ar trebui să circule cu transportul în comun, evident nu gratis. Toate promisiunile privind realizarea de parcări, sub sau supraterane, din ultimii 15 ani, au fost minciuni. Soluții există, dar edilii vor amenajarea malului Săsarului, cârpirea cu polistiren a clădirilor, de fapt sifonarea bugetului prin lucrări efectuate de firme clientelare.
  
• Orașul nu are stadion, ștrand, sală polivalentă, locuințe ANL, zone verzi, strategie turistică locală sau terenuri de sport în cartiere. În schimb, se sufocă de centre comerciale, biserici, clinici medicale, săli de fitness, farmacii, săli de jocuri, terenuri de sport artificiale, toate private și, mai ales, cu zone rezidențiale construite de dezvoltatori, în care nicio familie tânără nu poate cumpăra un apartament.

În municipiu există numeroase clădiri în ruină, vestigii ale socialismului defunct, pete de puroi pe obrazul comunității. Unele au fost rase de pe suprafața pământului, făcând loc centrelor comerciale, dar cele mai multe sfidează urbea, dovedind incompetența și delăsarea administrativă.

Atunci, de ce se împrumută Baia Mare?

Ca să finanțeze șantierele deschise în mai multe zone ale orașului, ca suport electoral pentru un viitor mandat? Nu cred că trebuie să ne împrumutăm pentru a ne întreține orașul care stagnează și îmbătrânește, datorită veniților cu gumarii lăsați la Bastionul Măcelarilor. Nu putem lăsa urbea pe mâna politicienilor care mint, se bâlbâie, manipulează și se îmbogățesc datorită privilegiilor necuvenite.

Ajunge…

Attila SOMOGYI

Sursa foto: Doru Dăncuș / Facebook.

Citește și despre patriotismul de fațadă afișat de politicieni și realitatea tristă a Băii Mari.