„Nu îmi dau demisia, e guvernul României, nu al PSD”
Ascensiunea și căderea unui premier
În anul 2017, Liviu Dragnea era capo di tutti capi al mafiei social-democrate, ajunsă la putere prin aceeași manipulare cinică a electoratului mediocru. Nevrând să atragă atenția DNA, PSD a decis să-l pună la Palatul Victoria pe cel mai cuminte și slugarnic membru, un tip curățel și cu școală, obedient, disciplinat, arătos în raport cu baronii obezi și agramați din teritoriu. În lumina camerelor de luat vederi, Dragnea l-a dus de mână pe Sorin Grindeanu până în pragul biroului de premier, asemenea unui părinte grijuliu care își ducea progenitura la prima zi de școală.
După penalii Năstase și Ponta, PSD părea că a găsit un tehnocrat cu izmene politice, dar vorbitor de limbi străine, capabil să bânguie ceva inteligibil în Europa. Eșec total, feciorașul dând cu mucii în fasole după doar câteva luni, victimă a tentativei de grațiere a penalilor din partid. Supărat că trebuie să plătească oalele sparte, premierul fără vină a refuzat să-și dea demisia, baricadându-se în sediul Guvernului, fiind scos cu forța doar după o moțiune de cenzură a propriului partid.
Reciclarea politică și revenirea în prim-plan
Exclus din partid de camarila lui Dragnea în 2017, spilcuitul Grindeanu a fost numit șef la ANCOM, de unde PSD l-a recuperat, după înlăturarea ayatollahului de Teleorman, mafiotul politic trădat de ciracii din partid și condamnat de justiție, într-un puseu de orgoliu interesant. Grindeanu, devenit acum imaginea liderului pesedist, a stat cuminte la agenția statului pe o indemnizație „modestă” de 13.000 de euro pe lună, până în anul 2020.
Reciclat fără cod SGR, Grindeanu a fost parașutat ca președinte al Camerei Deputaților. De la ANCOM, a tras sforile bine de tot, pentru că așa a ajuns din nou ministru și mai apoi lider/staroste al social-democrației de sorginte neocomunistă.
Populism și retorică agresivă
Acesta este profilul „șobolanului” politic care, printr-un referendum intern de tip userist, a încercat înlăturarea „bolovanului” de la șefia Guvernului și reinstaurarea clientelismului de țară euro-bananieră, ce împrumută disperat ca bețivul satului care-și mărită sluta din ogradă. Chiar dacă asta presupune pierderea a 10 miliarde de euro din PNRR, îndatorarea nației și căderea în groapa servilismului de stat.
„Este evident că, așa cum suntem, lucrurile nu mai pot continua”
Reforma respinsă și interesele reale
Gura păcătosului adevăr grăiește, doar că românii nu înțeleg substratul exprimării. Nu se mai poate cu reforma administrativă, reducerea posturilor din primării, închiderea firmelor falimentare ale statului, reducerea indemnizațiilor sinecuriste și austeritate bugetară. PSD-știi au nevoie de fonduri să-și umfle burdihanele, să-și întrețină amantele, casele, neamurile, clientela politică, firmele de casă, prietenii și standardul de viață. Cu „mutosu’” de Bolojan nu merge, ăsta mai bine își cosește singur șanțul decât să dea bani cuiva.
Retorica economică și realitatea
Soluția găsită a fost debarcarea acestuia, pe fondul unei retorici populist-obscene prin care pensionarului, asistatului social, truditorului pe minim pe economie i se induce convingerea că țara este săracă nu pentru că a fost spoliată de Ciucă și Ciolacu, ci pentru că Bolojan e obișnuit să mănânce supă de ștevie, zeamă de urzici sau cel mult plăcintă cu lobodă. Or meniul PSD, pe datorie, presupune sushi, fructe de mare, friptură de porc, shaorma, kebab și ciocolată Dubai.
Critica modelului politic
Îți trebuie tupeu să vrei întoarcerea la Palatul Victoria după ce ai fost alungat cu suturi în dos de propriul partid, adunătură care are aceiași membri, aceiași susținători, aceiași baroni locali, aceeași clientelă de afaceri, fiind înlocuite doar secretarele, consilierele personale, iubitele, mașinile personale și destinațiile de vacanță.
Deși are probleme în ceea ce privește veniturile și proprietățile, la care se adaugă dispariția unor sume consistente de aproximativ 600.000 lei, Grindeanu nu este clientul justiției, presa neaservită considerându-l un „băiat deștept” care știe să-și mascheze matrapazlâcurile, ascunzând ilegalitățile cu abilitate și competență.
Măsuri și critici la adresa guvernării
Și da, așa nu se mai poate, cu un PSD care are 60 de milioane de lei datorii oficiale, ce urmau să fie stinse din banii murdari puși la saltea, depozitați în cutii de pantofi sau ascunși în investiții imobiliare și trusturi tip Nordis.
„Trebuie oprită risipa și privilegiile, iar eu nu sunt un premier marionetă care să fie manevrat de cineva”
Într-un context global de criză, România avea nevoie de liniște, stabilitate, solidaritate publică și sacrificii.
Ce i se poate reproșa lui Ilie Bolojan:
– reducerea doar cu 17% a subvențiilor pentru partide. Corect era să fie suspendată integral subvenția politică. Vrei să activezi ca partid, mărește numărul de membri, strânge cotizații, renunță la finanțarea promovării în mass-media și cere donații de la cetățeni!
– a redus cu doar 10% suma forfetară a parlamentarilor; corect era să suspende acordarea fondurilor forfetare, pe principiul „strângem cureaua de sus în jos”!
– reducerea de la 2,8 miliarde la 2,67 miliarde a sumelor alocate cultelor. Cultele nu sunt instituții de stat, ci forme asociative de tip ONG, care, dacă vor să funcționeze cu zeci de mii de angajați clericali și neclericali, ar trebui să se autogospodărească din fondurile proprii și veniturile realizate de afacerile neimpozitate;
– veniturile președintelui Republicii, membrilor Guvernului, inclusiv ale premierului, nu au fost reduse, chiar dacă nu au fost indexate din 2017. Miniștrii și șefii agențiilor statului puteau să-și reducă veniturile lunare cu cel puțin 25%, reducerea cheltuielilor de funcționare fiind o frecție la un picior de lemn. Cheltuielile fiind mascate și ascunse prin alte capitole bugetare;
– reducerea veniturilor primarilor și președinților de consilii județene, anularea sporurilor rușinoase de 50% adăugate sub pretextul implementării de fonduri europene. E obligația lor să atragă fonduri europene, scrie în fișa postului, nu o performanță ce trebuie plătită;
– funcțiile de consilieri județeni și locali, precum și calitatea de membru în consilii de administrație să fie neplătite, fiind considerate activități pro bono în serviciul comunității.
Asta ar fi însemnat solidaritate, domnule Bolojan! Dacă ați fi procedat așa, azi ar fi fost în stradă un milion de români, iar clica pesedistă trebuia să se ascundă în găurile de șobolani.
Somogyi Attila
Citește și editorialul privind radiografia unui eșec administrativ de 35 de ani pentru Baia Mare.