- ADVERTISEMENT -
Ad imageAd image

„Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac!”

Iuda plecase. Isus a ramas cu cei care Il iubeau, la Cina de pe urma. „Dupa ce a iesit Iuda, Isus a zis: Acum, Fiul omului a fost proslavit, si Dumnezeu a fost proslavit in El. Daca Dumnezeu a fost proslavit in El, si Dumnezeu iL va proslavi in El insusi, si-L va proslavi indata.

Copilasilor, mai sunt putin cu voi. Ma veti cauta si, cum am spus iudeilor ca, unde ma duc Eu, ei nu pot veni, tot asa va spun si voua acum…” „Doamne”, I-a zis Petru, unde Te duci? Isus a raspuns: Tu nu poti veni acum dupa Mine, unde ma duc Eu; dar mai tarziu ve veni.” (Ioan 13:31,32,36).

Dupa ce au cantat marele Hallel – adica Psalmii 115-118 – Isus cu ucenicii s-au indreptat sapre muntele Maslinilor. Atunci a inceput istoria patimilor Sale, botezul despre care a vorbit ucenicilor: „Am un botez cu care trebuie sa fiu botezat, si cat de mult doresc sa se indeplineasca!” (Luca 12:50).

„In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire; caci este scris: „Voi bate Pastorul si oile turmei vor fi risipite. Dar, dupa ce voi invia, voi merge inaintea voastra in Galilea.” (Matei 26:31,32).

Au ajuns in gradina Ghetsimani, locul preferat de Isus pentru a se ruga. „Sedeti aici pana Ma voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan si a inceput sa se inspaimante si sa se mahneasca foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati!”

Apoi a mers mai inainte, S-a aruncat cu fata la pamant si s-a rugat ca, daca este cu putinta sa treaca de la El ceasul acela. El zicea: „Ava, adica Tata, Tie toate lucrurile Iti sunt cu putinta; departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, faca-se, nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu.” (Marcu 14:32-36).

Nu teama de moarte L-a indemnat sa vorbeasca asa, dar totul trebuia dus la bun sfarsit, „…dupa sfatul hotarat si dupa stiinta de mai dinainte a lui Dumnezeu…” (Faptele Apostolilor, 2:23). Se auzea zgomot de pasi; soapte de ucigasi se apropiau tot mai mult. Era o ceata de ostasi inarmata ca pe vreme de razboi, avandu-l in frunte pe iscariotean. Veneau sa-si ia prada. Isus a luat cuvantul, si le-a zis: „Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti.” (Marcu14:48).

Drama Golgotei a inceput. Isus a fost prins si legat. Toti ucenicii L-au parasit si au fugit. Isus a fost dus de catre ostasi la palatul marelui preot Anna unde se afla si Caiafa, ginerele sau, mare preot in anul acela, precum si intreg Sinedriul. Pe baza unor martori mincinosi, sfatul „inteleptilor” format din arhirei, L-au osandit la moarte. L-au dus apoi la Pilat pentru a le intari verdictul.

Pilat, om bine crescut si cetatean roman, ura cu dispret pe toti fariseii si saducheii, ale caror rebeliuni ii dadea mult de lucru. Nu a gasit nici o vina in El. Vrand sa-l scape, a folosit tot felul de strategii.

L-a trims l-a Irod, dar si Irod negasindu-i nici o vina L-a retrimis la Pilat. De Paste era obiceiul sa fie eliberat un raufacator. Pilat s-a folosit si de aceasta strategie, dar nu i-a reusit. Dupa ce Isus a fost batut cu nuiele, ostasii dregatorului L-au predat ostasilor Templului, ca sa fie rastignit.

A inceput batjocura. L-au dezbracat de hainele Lui si L-au imbracat cu o haina stacojie. I-au pus pe cap o cununa de spini si in mana dreapta o trestie. Il scuipau si isi bateau joc de El. Imbracandu-L iarasi cu hainele Lui, a fost dus sa fie rastignit.

„Ostasii, dupa ce au rastignit pe Isus, I-au luat hainele si le-au facut patru parti, cate o parte pentru fiecare ostasI-au luat si camasa, care n’avea nici o cusatura, ci era dintr-o singura tesatura de sus pana jos.” (Ioan 19:23). De pe lemnul de blestem, Isus a soptit cuvinte de duioasa rugaciune: „Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac.”

„De la ceasul al saselea, pana la ceasul al noualea s-a facut intuneric peste toata tara. Soarele s-a intunecat si perdeaua dinlauntrul Templului s-a rupt prin mijloc”; Isus a strigat cu glas tare: „Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!” Si cand a zis aceste vorbe si-a dat duhul.

Un barbat, numit Iosif din Arimatea, un ucenic a lui Isus, dar pe ascuns, a rugat pe Pilat sa-i dea voie sa ia trupul lui Isus de pe cruce. Pillat i-a dat voie. Atunci a venit si Nicodim si a adus o amestecatura de aproape 100 litri de smirna si de aloe. Au infasurat trupul in fasii de panza de in, cu miresme si l-au ingropat.

A fost atat de simpla inmormantarea Lui, asa cum i-a fost viata. Ne impresioneaza atitudinea celor doi oameni carora, mai inainte le-a lipsit curajul de a urma pe Isus, decat pe ascuns, dar au capatat acum puterea de a se arata pe fata ca sunt de partea Lui. Cei doi L-au pus pe Isus intr-un mormant nou, acolo in gradina lui Iosif.

Era ziua pregatirii Pastelor si incepea ziua sabatului. Marea jertfa – singura baza a impacarii omului cu Dumnezeu – s-a sfarsit acolo sus pe Golgota. Sa nu uitam, ci sa ne aducem aminte mereu.

Hristos a Inviat!

Iuliu DRAGOS

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu