RETROSPECTIVĂ: Iranul lui Khamenei – proteste în sânge, execuții sumare și destabilizare regională

Ayatollahul Ali Khamenei a condus Iranul din 1989. Timp de peste trei decenii, el a fost centrul real al puterii într-un sistem teocratic în care liderul suprem controlează armata, serviciile de informații, justiția și arhitectura politică a statului. Președinții se schimbă. Liderul suprem rămâne.

Sub regimul Ali Khamenei, Iranul nu a evoluat spre deschidere politică, ci a consolidat un regim rigid, dominat de Garda Revoluționară și de un aparat de securitate care a tratat protestul intern drept amenințare existențială.

Reprimarea internă: protestele și victimele

În ultimele decenii, Iranul a traversat mai multe valuri majore de proteste reprimate violent:

• 1999 – proteste studențești, reprimate de forțele de securitate.
• 2009 – „Mișcarea Verde”, după alegerile contestate; zeci de morți, mii de arestări.
• 2017–2018 – proteste economice la nivel național.
• 2019 – proteste declanșate de scumpirea carburanților; organizații pentru drepturile omului estimează că au fost ucise între câteva sute și peste o mie de persoane.
• 2022 – valul declanșat de moartea lui Mahsa Amini în custodia poliției morale; sute de morți și mii de arestări.

Numărul exact al victimelor este dificil de stabilit din cauza opacității regimului, dar organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch au documentat execuții, folosirea muniției reale împotriva protestatarilor și procese rapide în urma cărora au fost pronunțate condamnări la moarte.

Iranul se află constant printre statele cu cele mai multe execuții capitale pe cap de locuitor din lume.

Controlul societății: femei, presă, minorități

Regimul Ayahollahului Khamenei în Iran a menținut:

– restricții severe privind libertatea vestimentară a femeilor;
– cenzura extinsă a internetului și a presei;
– arestarea jurnaliștilor și a activiștilor;
– discriminarea minorităților religioase, în special comunitatea Bahai.

Sistemul politic permite alegeri, dar Consiliul Gardienilor invalidează frecvent candidați reformiști, limitând competiția reală.

Geopolitica: influență prin proxy și risc permanent

Pe plan extern, Iranul sub Khamenei a investit masiv în rețele regionale de influență:
– sprijin pentru Hezbollah în Liban;
– susținerea regimului Assad în Siria;
– sprijin pentru miliții șiite în Irak;
– susținerea mișcării Houthi în Yemen.

Această strategie a extins influența Teheranului, dar a contribuit și la instabilitatea cronică din Orientul Mijlociu. Relația cu SUA a fost marcată de sancțiuni severe, iar programul nuclear iranian a amplificat temerile privind proliferarea nucleară.

Economia: un potențial blocat

Iranul are rezerve energetice majore. Cu toate acestea, sancțiunile internaționale, corupția sistemică și prioritizarea aparatului de securitate au afectat economia:

– inflație ridicată;
– deprecierea monedei;
– șomaj în rândul tinerilor;
– exod al profesioniștilor.

Mulți iranieni trăiesc sub presiune economică constantă, într-o țară bogată în resurse, dar izolată geopolitic.

Ce ar însemna o schimbare la vârf

Care sunt posibilele implicații majore în urma unei reale schimbări de leadership în Iran:

1. Intern – ar putea deschide o competiție între facțiuni din interiorul elitei religioase și militare.
2. Regional – ar putea modifica politica de sprijin pentru grupările armate din Orientul Mijlociu.
3. Global – ar influența negocierile nucleare, regimul sancțiunilor și stabilitatea pieței energetice.

Pentru o parte semnificativă a societății iraniene, schimbarea este asociată cu speranța unei relaxări a controlului și a unei deschideri politice. Pentru comunitatea internațională, miza este reducerea riscului de escaladare regională și nucleară.

Fiul ultimului șah, o variantă posibilă

În contextul crizei politice declanșate de moartea lui Ayatollah Ali Khamenei și luptele din Iran: Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, și-a intensificat mesajele către iranieni, îndemnând la proteste și opoziție activă împotriva regimului teocratic și susținând ideea unei tranziții pașnice către un sistem democratic.

El a declarat că această perioadă reprezintă o oportunitate pentru schimbare și că regimul actual este pe punctul de a se prăbuși, invitând populația și chiar forțele de securitate să se alăture mișcării pentru transformare.

Planuri politice și proiecte pentru viitor

Reza Pahlavi a lansat Iran Prosperity Project – un plan pentru un guvern de tranziție și o reorganizare democratică a țării după eventualul sfârșit al Republicii Islamice. Proiectul include propuneri pentru:

– stabilitate economică,
– instituții democratice,
– transparență și integrare internațională.

El afirmă că nu caută revenirea monarhiei, ci susține un viitor democratic și laic, chiar dacă unii vorbesc și despre nostalgie monarhică.

Situația revenirii în Iran

Crizele interne și protestele fac ca revenirea unui lider exilat să fie complicată:

– opoziția iraniană este fragmentată, fără un front unic bine structurat;
– există dezacorduri între grupările de opoziție, inclusiv cu grupuri kurde și alte facțiuni;
– unii iranieni resping ideea revenirii monarhiei sau a unei figuri din exil;

Ce ar însemna o revenire reală

O revenire efectivă în Iran a lui Reza Pahlavi, chiar și după un eventual colaps al regimului, ar depinde de mai mulți factori:

– colapsul efectiv al Republicii Islamice și un vid de putere;
– susținere internă largă din partea forțelor civice și militare din Iran;
– negocieri și acorduri cu puteri internaționale pentru stabilizare;
– capacitatea opoziției de a se uni într-o coaliție clară.

Până în acest moment situația este fluidă și incertă.

Cine este Reza Pahlavi

Reza Pahlavi (n.1960) este fiul ultimului șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, răsturnat în 1979 de Revoluția Islamică. A trăit în exil de la 1979, în principal în Statele Unite, unde a devenit o figură simbolică a opoziției față de Republica Islamică.

El a fost numit oficial prinț moștenitor în tinerețe conform monarhiei iraniene și este perceput în diaspora ca lider al opoziției, deși nu are funcții statale recunoscute.

ZiarMM

Sursa foto: Depositphotos

Surse: Reuters, Associated Press, BBC News, The New York Times, The Guardian, FMI (Raport privind economia Iranului), Iran Human Rights, Human Rights Watch, Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul Națiunilor Unite, Amnesty International.

Citește și o analiză despre Războiul Rusia–Ucraina, cu Trump care doar promite, iar Putin joacă dur.