Io, niciodată, da’ absolut niciodată, nu m-am priceput la economie, că de aia cred că n-am reușit să economisesc în veci nici cât să mă duc în concediu în Bora Bora. Pă vremea mea, era musai să dai ceva egzamene de admitere la facultățile astea de economie și unu’ din egzamene era din matematică. De aia cred că nu m-o atras știința asta. Nu-i bai, că-s și alte științe în lume, și nu despre mine m-am apucat a scrie.
Catindatul liberal la foncția de primar al Băii Mari e licențiat în științe economice, ceea ce e o țâră m-o mirat, că io mă mir când nu pricep ceva, adică aproape tăt timpul. Ori s-o înșchimbat halul de admitere și nu mai trebe aritmetici, ori îi ceva hibă, că Ionel Bogdan o avut media tri la matematici în liceu, cu nota doi în teză, ceea ce era destul de greu de obțânut, nu de alta, da’ nota 1 să dădea din oficiu.
Nu tare poți fi economist priceput, dacă stai prost cu aritmeticile. Treaba asta o zâc niște oameni care să pricep o țâră mai mult decât mine la economie, că de aia o și luat Premiul Nobel: Arrow, Debreu ori Samuelson, că m-am interesat și știu. De aia, cred io, că un corijent la matematici nu poate să ajungă ceva economist mai de Doamne-ajută, da’ econom poate să ajungă. Ca Ionel.
Păntru că de ce zâc asta? Păntru că Ionel o luat modelul Marelui Mut, da’ la scară mai mică, că el nu-i așe de mare sculă, și și-o plimbat consoarta păstă gârla aia mare de-i zâce Atlantic pă banii mei și-ai altora, procedeu financiar de borfaș tras la costum care-mi zdruncină sistemu’ hiretic și mă-nervează cu nervii din cap, că nu-s de acord să-i plătesc plimbările de-a-nboulea cu vaca pă pășune ori pân preerii.
Îi economist păntru Maramureș? Deloc! Îi econom cu biștarii lui? Bistoș! Tăt îi bine că nu s-o înscris și la ceva doctorat în economisire, nu în economie, că-i dădeau ăia diplomă de felcer Tagma cum Fraude.
Ceva matematici tăt s-o prins cândva, în trecutul apropiat, de Ionel Bogdan, treabă de care m-am prins și io atuncea când și-o văcărlit biroul din care s-o hotărât să plece, treabă pă care o dat 60.000 de euro. Acolo lucrarea s-o împărțât în mai multe lucrări, ca să nu să prindă fraierii, și banii s-o dat pă bucăți, ca să pară suma mai mică. Regula asta a împărțârii o stăpânește Ionel ăl mai bine și o aplică aplicat, pă propria persoană fizică.
Acuma o să egzplic la cine nu pricepe mecanismul gândirii economico-abisale din puța gândirii preșului Ionel cum mere treaba împărțirii cu rest. Aicea îs patru elemente de care trebe știut: deîmpărțâtul, împărțâtorul, câtul și restul. Deîmpărțâtul îi bugetul (județului până acuma, cu posibilitatea improbabilă a orașului de luna viitoare); împărțâtorul (care îi fix Ionelul, că iel împarte cașcavalu’); câtul îi cât îi revine lui, cât bagă iel în jeburi din tătă afacerea împărțârii și restul îi ce rămâne și se dă la diverse firme prietene, ca să ducă și hoverii șocolată la copii.
Ceva corijențe la aritmetici tăt să mai egzistă în egzistența Ionelului, care ne tăt spune de șepte parcuri industriale de specializare inteligentă în Maramureș, plus c-o anunțat că Baia Mare mai necesită două. Din toate astea s-o început lucru’ la unu’ sângur, de unde rezultă că, în matematica lui Ionel Bogdan, 7+2 =1. Asta se întâmplă din cauză că lui i-o murit cartea de matematică, din cauză că avea tare multe probleme nerezolvate. În fine, nu mai insistăm pă știința de carte a preșului.
Să zâce că, păntru un matematician, o găină îi un ou derivat; no, tăt așe, păntru economul fără matematică Ionel Bogdan, primăria pă care o vizează îi un fel de găină cu ouă de aur, derivate au ba, din care o să eclozeze mulți, foarte mulți biștari, situație ideală păntru economul care este.
Mr. BIG
Sursa foto: cont Facebook Ionel Bogdan
Autor: necunoscut
Problema îi că numa unu poate fi primar din tăți câți vreu să sie… Legea aiasta nu-i pe bună ! Dăcă șăsăsprăzăce vreu să sie edilu orașului cum să zâce, apoi tăț trebe să sie pân rotație… Altu un an, altu o lună, altu tri săptămâni, altu tri zâle, proporțional cu nr. de voturi obțânute, Așă ar si cel mai corect