Obiceiul de a împistri ouă se păstrează încă și în Maramureș, în câteva localități din Țara Lăpușului. Pentru acest ritual e nevoie de ouă, condei special, lumânare, ceară de albine, dar și îndemănare. Motivele nu sunt atât de stilizate precum în Bucovina, ornamentele sunt mai mult vegetale, în special simboluri fitomorfe, dar și motive din gospodărie, motive religioase etc. Sursa de inspirație este realitatea imediată deoarece „fondul ornamentației noastre populare nu este izvorât din imaginație, ci întotdeauna este copia unei realități văzute și pipăite de țăran.” (Arthur Gorovei)
Reghina Cosma din Rogoz ne prezintă acest ritual: „Se golește oul de albuș și gălbenuș, apoi se spală foarte bine. Când e uscat, se încondeiază cu condei special. Desenăm unelte agricole, cruce, flori, soare etc. iar ca și culori folosim mai mult roșu, dar și albastru, galben, verde. Când am terminat de vopsit și s-a uscat, îl încălzim la flacără și ștergem cu o cârpă ceara. Pentru luciu, dăm cu on mniez de slănină”.
„Încondeiatul ouălor se face cu ceară de stup curată. Modelele le fac cum știu femeile, cum erau pă haine vechi demult: puiț, roate, pene, flori, cruce, fac și peteică, greblă. Farbele (vopselele) îs luate din bold. Cele mai multe făceau demult cu coji de ceapă.”(Țara Lăpușului)
„La noi în sat să fac și amu ouă-ncondeiate. Face pă ele peteică, cu on condei de tablă și faci linii de tăt feliu. Care nu le împistresc, le feștesc cu coajă de ceapă și coajă de lemn cânesc.” (Țara Lăpușului)
„Ouăle se feștesc și să împistresc cu coji de ceapă. Să vopsăsc și le împistrem cu frunză de trifoi, leuștean. Le punem pă ouă și băgăm înt-on ciorap de nailon și le sierbem bine. Unde o stat frunza rămâne alb.” (Maramureșul istoric)
„Unde-s fete și feciori să punea ou roșu sub prag, fetele să fie văzute și feciorii la fel ca și ou roșu.” (Pamfil Bilțiu, Calendarul popular, vol I)
✍️ Maria Mirela Poduț
📷 Daniela Stănoiu