Maramureșeanul Gică Mihali: „Am abdomenul lucrat pentru că mergeam la ‘coasă'”! De ce pleca fostul stoper cu televizorul pe munte

Ad imageAd image

Născut în Baia Borșa (Maramureș), Mihali a făcut parte dintr-un proiect de succes al fotbalului românesc, Luceafărul București (1981-1984), fenomen în care și-au cizelat tehnica și au căpătat încredere mulți jucători emblematici. A debutat în primul eșalon la 19 ani, în victoria obținută de echipa sa, FC Olt, scor 1-0 cu FC Argeș, pe 30 septembrie 1984, iar consacrarea a atins-0 la Dinamo, formație pentru care a evoluat în două perioade.

Alături de Miodrag Belodedici și regretatul Didi Prodan, Mihali a format un trident central defensiv extrem de solid la Campionatul Mondial din SUA și a evoluat la Europeanul din 1996. A câștigat Cupa Intertoto cu Guingamp în 1996 și a jucat în Ligue 1 împotriva unor atacanți de clasă. Devenit antrenor după retragerea din 2001, de după meciul Dinamo – U Craiova 3-1 în care a și marcat un gol, Mihali și-a legat soarta în ultimii ani de echipa sa de suflet.

Dezamăgit de tratamentul la care a fost supus în Ștefan cel Mare de conducerea spaniolă a clubului roș-alb – episod despre care a vorbit pe larg în urmă cu o săptămână -, Mihali rămâne conectat prin mii de fire de ce se întâmplă la Dinamo. Cu mențiunea că interviul a fost realizat înainte de momentul revoltător în care  a fost implicat de oficialii spanioli, materialul scoate în evidență detalii despre pregătirea fizică inedită a fostului stoper și despre respectul acordat lui Diego Maradona. 

Care e marele tău regret după cariera de fotbalist?

Că nu am mai rămas să joc în Franța, la Guingamp, deși mai aveam un an contract cu ei, dar am ales să mă întorc la Dinamo. Conducerea mi-a zis să mă mai gândesc, să-mi închei contractul că am șanse să prelungim, dar am optat să mă întorc în țară. Aveam șanse să rămân după retragere în conducerea clubului pentru că mulți dintre foștii mei coechipieri au fost cooptați. Am făcut parte dintr-una dintre generațiile valoroase ale clubului.

Cu Vincent Candela mai ții legătura?

M-a invitat când s-a căsătorit, juca deja în Italia, dar n-am putut să ajung pentru că eram în cantonament. Sper să iau din nou legătura cu el, am fost apropiați, un fotbalist foarte bun.

Știu că fotbalistul tău preferat a fost Maradona. 

Prima dată l-am văzut în 1986, acasă în Maramureș. Luam în cârcă televizorul și antena și mergeam la casa prietenului care stătea cel mai sus, pe munte, ca să prindem ungurii și să vedem meciurile de la Mondialul din Mexic. Maradona e inegalabil, nu-l mai comparați cu Messi! Pe lângă calitățile care l-au făcut special în fotbal, era un adevărat personaj. Știa să cânte, era actor, iubea fotbalul și trăia pentru fotbal.

Dar nu te-ai mai întâlnit pe teren cu el în Statele Unite.
Am auzit o declarație dată de Țiți Dumitriu și mi s-a făcut pielea de găină. Dânsul zicea că staff-ul naționalei lua în calcul trei variante de fotbaliști pentru a-l marca pe Maradona în meciul din optimi cu Argentina. Planul era făcut, bineînțeles, înainte să aflăm că Diego nu va mai evolua contra noastră. Propunerile erau Ionuț Lupescu, Dorinel Munteanu și cu mine. Dacă m-ar fi ales pe mine și dacă urma să-l întâlnesc pe Maradona, cred că nu mai închideam un ochi înaintea partidei.

Ai fost perceput mereu un fundaș de fier, cu un fizic impunător. Dar puțină lume știe că ai avut mereu și un abdomen bine lucrat. Cel puțin așa era pe vremea în care jucai la națională. Cum ai reușit?

Am mers cu coasa când eram mic. Am abdomen lucrat de la cosit.

La cosit?

Da, mă duceam vara, la casă, cu coasa. Tonifierea abdomenului e generată de mișcările pe care le faci când dai cu coasa și asta m-a ajutat.

Dincolo de partea estetică, mușchii abdominali au un rol esențial și în abilitatea atletică a unui sportiv. Viteză de reacție, echilibru, forță explozivă. Ai avut adversari de top din România și din fotbalul mondial, zi-mi în ce duel nici nu mai conta abdomenul sau viteza ta de anticipație?

Problemele le-am avut cu cei mici de statură, cu cei fâșneți. Un exemplu de fotbalist din România e Jean Vlădoiu. Azi n-aș fi avut probabil probleme cu atacanți de careu de genul lui Elvir Koljic, masivi, puternici. Dar mi-ar fi făcut probleme poate fotbaliști cu centrul de greutate jos precum Alex Mitriță, Alexandru Băluță sau Mățan.

Integral pe digisport.ro

Distribuie articolul
Adaugă un comentariu