De sapte ani ma tot intreb daca nu cumva mantuitorul-ceramist Daniel a dorit sa imite scoaterea dracilor dintr-un demonizat de catre Isus, dar a gresit scena si a incurcat rolurile. Daca nu cumva blasfemia artistului este rodul unei alienatii juvenile cu repercursiuni la maturitate.
Isus a fost condamnat la moarte dupa ce a afirmat ca este Fiul lui Dumnezeu. Evreii nu au stat pe ganduri si L-au rastignit imediat. Blasfemia nu era tolerata, iar cel in cauza era executat imediat. Dar pe ceramistul Daniel cine-l judeca pentru blasfemiile sale expuse in tot orasul? „Preotii cei mai de seama”? „Carturarii si fariseii” care ii plang de mila pe la procesiunile sale defaimatoare la adresa divinitatii? Care ii tin isonul si rostesc rugaciuni pline de patos in timp ce ceramistul se stinge pe cruce?
Nu ca am avea mari pretentii de la pastorii neoprotestanti care se lafaie in masinile cumparate din mila enoriasilor, dar putina decenta nu ar excede. Am asteptat sa vad babe cu proteza cazuta fluturand pancarte de protest in Parcul Mara, asa cum au facut in anii ’90 inaintea congresului Martorilor lui Iehova din Bucuresti, cand nu au lasat „blasfemia” sa le omoare milenara credinta ortodoxa cu care s-au nascut in sange. Asteptam sa-i vad pe exagerat de fericitii capi ai Episcopiei Maramuresului sfasiindu-si hainele precum Caiafa, acum doua mii de ani. Asteptam sa-l vad pe sfantul Iustin Sigheteanul ridicand mainile spre ceruri si implorand amnistia lui Dumnezeu: „Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac!”
Nu am vazut nimic din toate acestea. Am vazut doar blasfemia unui „imitatio Christi” pe strazile din Baia Mare. Un spectacol fara bilete pentru purtatorii de batiste de sarbatori care se umezesc la comanda. Am vazut telefoane mobile surescitate sa il surprinda pe mantuitorul-ceramist cazut pe asfalt. Am vazut aceleasi chipuri care si-au depus banii la Caritas, apoi la Banca Religiilor si, in final, la FNI.
„Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati. Ferice de cei saraci cu duhul, caci a lor este Imparatia Cerurilor” – Noul Testament, Evanghelia dupa Matei, cap. 5.
Amin!
Ciprian DRAGOS