„Este șantaj la adresa autorităților”: cum citește deputatul Ionel Bogdan un vot care a lăsat fără bani pensionarii și copiii cu dizabilități
„Acest şantaj să ştiţi că nu este la adresa premierului Ilie Bolojan sau a ministrului de Finanţe, este la adresa tuturor autorităţilor publice locale din această ţară, care trebuie să-şi finalizeze proiectele pe PNRR şi pe fonduri europene, este la adresa tuturor ministerelor şi agenţiilor care trebuie să-şi deruleze activitatea în bune condiţii.”
Asta înțelege deputatul PNL de Maramureș, Ionel Bogdan, din votul din Parlament în urma căruia amendamentele care vizau bani în plus pentru pensionarii cu venituri mici și copiii cu dizabilități au căzut. Și atât.
Despre ce a fost, de fapt, votul
Miercuri, în Parlament s-a discutat despre alocări suplimentare pentru categoriile vulnerabile amintite – oameni pentru care fiecare leu contează. Amendamentele nu au trecut, în schimb, s-a iscat un scandal politic de proporții, fiecare partid pozând în mare apărător al păturilor sociale defavorizate. Multă gargară, pentru că rezultatul a fost fără echivoc: zero bani în plus pentru cei care aveau cea mai mare nevoie.
Logica lui Bogdan sfidează cinic
În acest context, Ionel Bogdan alege să pozeze ca „lider de opinie” într-un joc politic lipsit de scrupule, ce pune în balanță traiul la limita decenței al pensionarilor cu venituri mici și al copiilor cu dizabilități cu activitatea instituțiilor și a proiectelor în derulare.
Ce pare să ignore Ionel Bogdan este că a fost și este ținta unor acuzații serioase și grave privind modul în care a fost gestionat bugetul județului Maramureș în perioada în care a condus Consiliul Județean. Actualul președinte, Gabriel Zetea, a vorbit în repetate rânduri despre decizii „fără minte și fără cap” luate în acel mandat, care au lăsat județul cu o veritabilă piatră de moară la gât.
Zetea acuză: „Fără minte și fără cap”. Județul are o piatră de moară la gât (VIDEO)
Declarația de miercuri vine din aceeași logică sfidătoare pe care o vedem tot mai des în politica românească: totul se reduce la bani, proiecte, investiții, termene, absorbție. Pe hârtie, sună impecabil. În realitate, din tablou lipsește esențialul. Lipsesc oamenii. Oamenii care pentru care sunt făcute aceste proiecte, cei așteptați să se bucure de implementarea lor. Și ne întrebăm, pe o altfel de logică, mult mai etică și lipsită de interesele cu care sunt apretate toate costumele purtate de liderii nației: cine mai apucă să beneficieze de aceste investiții?
Pentru pensionarii cu venituri mici sau pentru familiile care îngrijesc copii cu dizabilități, problema nu este ritmul investițiilor pe PNRR. Problema este ziua de mâine. Investițiile sunt necesare. Nimeni nu contestă asta. Dar ele nu pot deveni o scuză pentru a ignora nevoile imediate ale celor mai vulnerabili. Pentru că între „proiect finalizat în 2027” și „factura de azi” există o diferență pe care politica o tratează cu o sfidare evident cinică.
Politica responsabilă nu înseamnă să alegi între investiții și oameni. Înseamnă să nu sacrifici prezentul în numele unor promisiuni de viitor.
Iar dezvoltarea reală a unei societăți nu se măsoară doar în kilometri de drum sau milioane atrase, ci și în felul în care ai grijă atât de tineri (în special de cei cu deficiențe), cât și de cei care nu mai au timp să aștepte. Căci, la ce folosesc investițiile, dacă cei pentru care ar trebui să conteze nu mai apucă să se bucure de ele?
Ce uită politicienii de soiul lui Ionel Bogdan
În timp ce politicienii vorbesc despre investiții, proiecte și procente, pentru mulți dintre români problema rămâne una mult mai simplă: nu dacă strategiile economice ale unor străluciți ”vizionari” le vor aduce beneficiile promise, peste câțiva ani, ci dacă pot face față zilei de mâine.
E atât de simplu!
C. ȘACALUL