„Trebuie să învățăm să trăim împreună ca frații, dacă nu, vom… muri împreună ca niște idioți.”
Martin Luther King
A scrie un text de presă incisiv devine o aventură dacă nu ai un susținător potent sau dacă nu ești independent financiar. De ce s-ar lega la cap un decident media, când 80% din veniturile sale vin din contractele cu administrația publică și mediul politic. Astăzi, calitatea de ”patron de presă” o au zeci de mii de personaje, majoritatea fără știința scrisului, dar capabile să plătească un IT-st flămând, doar pentru a face un ziar online/un site. Situația este generală, inclusiv pe plan local, majoritatea ziarelor electronice având în spate o singură persoană, un el sau o ea, care scriu singuri câteva texte pe zi, pentru ca apoi să preia subiecte de pe național, la care se adaugă comunicatele de presă primite de la instituții, firme, politicieni etc
Tupeu de prezidențiabil
După apariția oportun regizată a freelancerului Crin Antonescu, obosit și neconvingător, tot mai multă lume rațională se temea de alunecarea României spre autocrația imbecilității. Către o posibilă domnie a susținătorilor cămășilor verzi, conduse de prezidențiabilii Georgescu și Simion, cei care vizau impunerea crezului național-creștin, al violenței fizice și anarhiei. Câți ne mai reamintim de ce scria presa liberă în 1933?
”Legionarii s-au pregătit de alegerile din țară cu un program atât de violent fascist, antisemit și antioccidental, încât liberalul I. G. Duca, însărcinat de rege să organizeze alegerile, a crezut de cuviință să interzică participarea la alegeri a Gărzii de Fier”.
Iar consecințele nu au întârziat să apară, premierul IG Duca fiind asasinat în 29 decembrie 1933 pentru interzicerea candidaturii Gărzii de Fier, iar primul ministru Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, ca represalii pentru uciderea lui Zelea-Codreanu, din ordinul Regelui Carol al II-lea .
Acum, în anul de grație 2025, am scăpat de restaurația național-creștină datorită curajului parțial al CCR, care a interzis candidaturile lui Șoșoacă și Georgescu… nu și pe cea a lui Simion, dar mai ales datorită unui moment de furie responsabilă care a scos populația educată la urne. Pe cei care vor să călătorească, să studieze sau să facă turism în Uniunea Europeană și nu în Rusia.
Situația din ultimele zile nu este de natură să ne liniștească. Chemarea lui Simion la rebeliune civică, incitarea la ură și învrăjbire, contestarea alegerilor, invocarea fraudei electorale și promisiunea voalată că se va recurge la violență, nu trebuie ignorate. Nu trebuie să așteptăm spargerea capetelor jandarmilor, incendierea clădirilor și mașinilor, sau organizarea de mitinguri populiste și violente. Statul trebuie să aplice legea, fără timiditate, în mod ferm, dar corect și preventiv.
Politician sau valet?
Față de marea majoritate a politicienilor actuali, dintre care unii nu s-ar califica nici măcar pentru un rol în Ferma Animalelor, fostul președinte securistoid Traian Băsescu a avut și rare momente de luciditate. De exemplu, atunci când a afirmat că cei care nu au o meserie sau o profesie, dar fac politică, nu sunt decât niște cărători de genți, pentru că sunt dependenţi de şefii lor politici. Un asemenea scenariu se derulează și în prezent, spre dezamăgirea celor cu un IQ mai mare de două cifre. Iar vinovații sunt cei care compun entitate necuantificabilă numită în constituție ca fiind statul sau, după exprimarea frustraților anarhiști, ca fiind sistemul.
Este clar că o echipă învingătoare și la putere, compusă dintr-un/o Simion și un Georgescu, ar reprezenta o catastrofă certă pentru nație. Simion nu a lucrat nici o zi în toată viața lui înainte de a ajunge parlamentar, cariera sa profesională anterioară fiind o mulțime vidă. Pentru că activitățile gen șef de galerie, instigator la rebeliune civică, îmbrâncitor de jandarmi sau unionist sub acoperire… nu se pun.
Nici pedologul Georgescu nu este mai breaz, în toată experiența lui de bugetar mediocru fiind doar un vânător de sinecuri și un flecar ezoteric plin de suficiență. Incapabil să își facă o carieră cinstită bazată pe muncă, el a vânat niște poziții de reprezentare, fără responsabilitate sau impact, intens mediatizate și exagerate de presa orgasmică.
Absent mulți ani din peisajul public, confundabil ca aliură cu un contabil de la fosta ORACA, Georgescu este redescoperit de pescuitorii în apă tulbure, scos de la naftalină, reciclat ca aspect și promovat cu bani mulți în poziția de lider de tip mesianic, un soi de produs al unei inspirații divine, ce îl situează ca și cuvioșenie deasupra lui Arsenie Boca sau Ilie Cleopa.
Așa s-a scris istoria încă nefinalizată a binomul aiuritor, în care prezidențiabilul Simion juca rolul de valet georgescian, în timp ce salvatorul neamului, Georgescu, se poziționa ca liderul ce urma să fie premierul sacral, unicul deținător și administrator al contractului cu Dumnezeu și poporul român.
Viața și guvernarea ca o ecuație?!
Nu-mi plac oportuniștii, dar Nicușor Dan asta este. A cerut și primit un al doilea mandat de la bucureșteni, utilizând ca argument nevoia continuității, pentru ca subit să aibă o revelație materialist dialectică, urmată de candidatura la președinție. Evident că independent, dar susținut de sute de ONG-uri, mediul de afaceri de calibru mediu și mare, clientela politică prietenă cu ANAF, mamele cu fete nemăritate, categoriile LGBTQ, intelectualitatea nonpartinică și tineretul studios.
Și a câștigat nu pentru că în jurul lui erau suținători credibili și valoroși. Ci pentru că nici un om normal nu putea accepta aventura incoerentă și teoretică a cuplului neolegionar, în care unul urla iar celălalt vorbea doctoral despre…nimic.
Nu aș vrea ca Nicușor Dan să sară calul din start, asumându-și prerogativele premierului, Guvernului și Parlamentului. Îl prefer în calitate de avertizor de integritate, care să comunice de la Cotroceni tare și clar, nu să patroneze mânăriile murdare ale partidelor compromise.
Posibil, doar dacă nota de plată livrată noului locatar de la Cotroceni nu conține și direcții de acțiune care servesc grupurilor de interese și gulerelor pătate.
On vivra… verra!
„Nu întrebați ce poate face patria pentru voi, ci întrebați-vă ce puteți voi să faceți pentru țară.”
J.F. Kennedy
SOMOGYI Attila
Felicitări! Un articol de presă relevant!
Insuficient, însă.
Attila, nu fi pesimist. Cred ca nu vrei sa faci o analiza, ci sa viri batul in gard pentru orice eventualiate, ca mai apoi sa spui ca ai avut dreptate. Daca am ales un presedinte, mergem cu el pina la capat. Dam Cezarului ce e a lui si Lui Dumnezeu ce I se cuvine. De ce esti sceptic in relatiea cu dezmembratii intelectuali Simion si Georgescu? Ambii abereaza pe doua platane ale unui cintar si se echilibreaza unul pe altul : unul cu vorbe aberante menite sa te adoarma, celalalt sa trezeasca sentimente agresive in cei slabi de cultura. Va trebui sa treaca ani de zile ca sa constientizam ca aceste fiinte (disparute in scurt timp) au fost butaforie in politica romineasca? De ce sa mai vorbim despre ei?
In ceea ce priveste suspiciunile de influente straine (sorosiste, macroniste, etc) sa ne doara in… cita vreme noi ne putem redresa. Soros mai are …10 ani si dispare. Atunci pe cine vom da vina? Avem nevoie de un vinovat de serviciu supus unei entitati invizibile? Mintiuca noastra unde e?