Monument istoric de arhitectură, 1402, cu transformări ulterioare
Unul din monumentele cu datare incertă din municipiul Baia Mare este Biserica „Sfântul Anton”, care aparţine cultului romano-catolic. A fost propus monument istoric de către Comisia de recensământ din anii 1962-1963.
De la biserică la azil – începuturile unei misiuni caritabile
Biserica, dedicată inițial Sfântului Nicolae (patronul săracilor), a funcționat pe lângă Spitalul „Sfântul Nicolae”, care era mai degrabă o instituție de caritate, decât una cu funcțiuni de sănătate. Spitalul, sau mai precis, azilul funcționa undeva în apropierea bisericii, era administrat de Magistratul orașului și dispunea de privilegii și venituri importante.
Reforma religioasă și decăderea funcției sacre
Odată cu Reforma religioasă, spitalul a pierdut caracterul ecleziastic, dar și-a continuat existența ca și instituție de caritate, sub tutela sfatului orășenesc. Biserica „Sfântul Nicolae” nu a mai avut nicio funcție, astfel că în anii 1570 a fost transformată în depozit și grajd de animale.
Recuperarea catolică și renașterea spirituală
Veniturile însemnate ale spitalului, dar și biserica lăsată în paragină, au determinat retrocedarea acestora, în anul 1674, Bisericii Catolice, mai precis Ordinului Iezuit.
În anul 1687 spitalul, împreună cu biserica au fost date Ordinului Minorit. Biserica a fost renovată și reconsacrată Sfântului Anton, iar în apropierea bisericii au fost construite: un spital (azil), o școală elementară și o mănăstire, terminate în anul 1791 (azi, edificiul monument istoric Claustrul Minoriţior din Piața Libertății nr. 6).
Un edificiu modest, dar cu simbolism aparte
Aspectul exterior destul de modest al bisericii, se explică prin interesul mare al credincioşilor faţă de Biserica „Sfânta Treime”, aflată în imediata apropiere. În ceea ce privește interiorul bisericii, acesta este de asemenea modest. Pictura, restrânsă ca întindere, se limitează la ilustrarea unor simboluri legate de cult.
O descriere, din anii 1962-1963, ne prezintă biserica astfel: absida poligonală a altarului, pe tavanul acesteia, avem următoarele reprezentări: în partea de răsărit, înscrise în trei triunghiuri, apar simbolurile Alfa și Omega, mâna binecuvântând și Porumbelul, simbol al sufletului mântuit. Tot în absida altarului, în jurul unei cruci centrale, apar simbolurile evangheliştilor.
Din pictura arcului de triumf sunt distincte scenele care decorează cele două registre din partea superioară. În primul registru, de la stânga la dreapta, avem trei scene, respectiv Sfântul Francisc vorbind peştilor, doi îngeri ce desfăşoară o filateră pe care se găsesc două braţe în cruce și Sfântul Francisc vorbind păsărilor. În registrul secund, apar două scene simbolice, animale și oameni adăpându-se de la izvorul sfânt al religiei creştine.
Integrarea în peisajul urban modern
Aliniamentul bisericii cu edificiile existente astăzi în Piața Păcii a fost realizat în jurul anilor 1960, când au fost construite acele clădiri.
Autori text: Viorel RUSU, Lucia POP
Fotografii: Minerva Luca, Zamfir Șomcutean
Sursa documentară:Viorel Rusu, Lucia Pop, „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare”, Seria „Muzeul Viu” nr. 8, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Ediția a II-a revăzută, Baia Mare, 2024