Muzeul Florean este considerat o mândrie pentru Țara Lăpușului. Ar trebui să fie un motiv de laudă pentru localnici, însă se lasă de înțeles cu totul altceva. O vizită făcută într-o zi de duminică la acest „Muzeu” în natură ne arată cât de trist a devenit totul. Ne întâmpină o căbănuță (sau ce o vrut ea să fie) care s-a degradat ireversibil, fără ca nimănui să-i pese, în fața ei locul unde a fost prăjită o slănină și un mititel, în urmă rămânând doar gunoaiele célèbre de pe acum pe Dealul Pietrișului. De-a lungul drumului național plin de denivelări, din acest punct de vedere fiind unicat în Maramureș. Niciun alt drum național nu se poate lăuda cu diferențele de nivel care există pe DN18B, fie în zona Cernești, fie în zona către Rohia și chiar mai departe. Dar cui să îi pese?
Revenind la Muzeul Florean, parcul la care facem referire este situat în pădurea dintre Cernești și Târgu Lăpuș. A fost înființat în 1997, se întinde pe 40 de hectare, în „Poiana Soarelui” și „Poiana la Nuci”.
Poate ar merita să amintim faptul că Muzeul Florean este primul muzeu privat de artă contemporană din România, și existența sa se datorează antreprenorului Victor Florean și al artistului Mircea Bochiș. Pot fi văzute statui din calcar, andezit sau marmură. Doar că omul și-a arătat din plin prezența, tractoarele și ATV-urile din zonă făcând ce știu ele mai bine. Distrugerea unor drumuri și distrugerea naturii. Nu ne mirăm, că doar mașinile 4×4 le găsim la tot pasul, inclusiv la coborârea de la Mânăstirea Rohiița din Boiereni ne așteptau niște vânători cu puștile încărcate și gata de vânătoare. Cu mașini în care se aflau câini de vânătoare. În Țara Lăpușului se braconează, la greu. Și asta se vede cu ochiul liber. Natura se distruge și autoritățile nu fac nimic. Pentru că nu știu, poate nu vor sau totul a devenit ceva cât se poate de normal.
Dacă dormi o noapte de-a lungul Văii Strâmbu Băiuț ai toate șansele să auzi în miez de noapte focuri de armă, semn că vânat este, la fel și vânători. Semn că braconaj există, braconieri sunt și totul se face noaptea. Pleci cu un gust amar de la Muzeul Florean. A devenit un loc unde localnicii (sau poate nu) vin și prăjesc mici, vin și beau bere și țuică în exces, nu mai este un loc pentru cultură, un loc care să fie apreciat și așa cum poate ar merita. Dar cine să o facă? Nu tu pază, nu tu nimic. Niște pietre sculptate într-o pădure. La atât se reduce acest muzeu care ar trebui să facă cinste Țării Lăpușului. Nu există ceva informativ, o descriere a acestor sculpturi, nimic. Așa se face la noi turism.
Dragoș HOJDA