In Bucovina, Undrea, ultima luna a anului, denumita astfel popular, abunda in evenimente religioase, de datini si obiceiuri de iarna ancestrale, care au rezistat in timp, au fost preluate, conservate si pastrata autenticitatea sau, in unele cazuri adaptate partial vremurilor moderne.
Perioada dintre Craciun si Anul Nou ofera un adevarat spectacol ritual de asemenea traditii, predominante fiind colindele, cantecele de stea, plugusorul, dar si autentice manifestari privind Sarbatorile hibernale, poate cel mai bine conservate in Bucovina.
in comunele Vama, Fundu Moldovei, Pojorata, Sadova, Voronet, Iacobeni, Mestecanis, dar si in orasele Suceava, Gura Humorului, Campulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Radauti – printre cele mai bogate in obiceiuri traditionale – Nasterea Domnului este vestita prin colinde de o mare varietate, majoritatea crestine, referitoare strict la Nasterea Pruncului, dar si laice, vizand anumite categorii socio- profesionale (preoti, pastori, pescari, vanatori, soldati, flacai si fete de maritat etc.), cele mai multe dintre acestea evocand prin comicul de situatie preocuparile si indeletnicirile localnicilor. Ineditul colindelor din aceasta zona este dat si de scenetele de teatru popular jucate pe la casele gospodarilor, la usi si ferestre, dar si in interiorul locuintelor, in fata mesei imbelsugate de colaci, placinte, mere, nuci si alte bunatati ce se ofera interpretilor. Cele mai multe obiceiuri de iarna in Bucovina se refera la Plugusor, denumit si Buhaiul, Plugul, Uratura, in functie de zonele etnografice. Cetele de uratori merg la casele oamenilor pentru a le ura sanatate, rodnicie si belsug al semanaturilor, spor si noroc in viata personala, intarind toate aceste mesaje prin sunete scoase de bice, clopotei, buhai, purtate de liderul alaiului, denumit vataf. in satele unde traditia a fost foarte bine conservata si respectata, uratorii sunt costumati dupa specificul local cu itari, camasi brodate, braie si chimire, sumane sau cojoace ornamentate, insotiti de muzicanti populari care merg pe langa Plugul tras de boi sau cai.
Din ansamblul manifestarilor traditionale de iarna nu lipsesc jocurile de masti, obicei raspandit pe tot teritoriul tarii, dar facand faima Bucovinei, cu personaje animaliere sau umane: capra, ursul, calul, tapul, mosii, babele, soldatii, tiganii, doctorul, vanzatorul etc.
Pe langa aceste obiceiuri laicizate si adaptate folclorului contemporan s-au pastrat nealterate si momentele Irozilor si ale Viflaimului, un gen de teatru popular religios, celebrand intr-un mod popular Nasterea Domnului, cu personaje ca Mesia, magii, arhanghelii, imparatul Irod, soldati, cavaleri.
Directorul Muzeului Bucovinei, Emil Constantin Ursu, a declarat, ca inca din primitivism zoolatria a promovat cultul demonilor, semidivinitatilor, divinitatilor si al eroilor populari, parte dintre acestea fiind imaginate prin simbolismul mastilor mito-zoomorfe, abstractizand animalele reale din fauna locala si implantandu-le in sfera mitica.
Mascatul presupunea o stare aparte, ce oferea omului perceptia unei lumi guvernate de fortele oculte, capabile sa influenteze prin puterea lor cursul normal al vietii pamantene. Mastile incep sa devina din ce in ce mai pregnant simboluri mitice infatisand demoni, genii protectoare, spirite ale binelui si raului, ce diriguiau destinele omului si/sau ale biocosmosului.
Folosite initial in stravechi rituri de fertilitate si fecunditate, parti ale magiei imitative in cadrul vanatorii, invocarea ploii sau inlesnind legatura cu lumea stramosilor, mastile au suferit in timp transformari functionale, de la dansul ritual la meniri spectaculare si de divertisment.
Ursul este o prezenta agreabila, cultul animalului isi afla originea in zorii civilizatiei, in paleolitic, la geto – daci fiind considerat un animal sacru, cu multiple virtuti simbolistice. Ursul aparea si in cultul lui Zamolxis, numele acestuia fiind derivat de la insasi blana ursului (zalmos = blana de urs). Ursul simboliza puterea si vivacitatea, iar prin secventele din timpul jocului el simboliza aspecte legate de evolutia timpului, moartea si nasterea unui nou an. in spiritualitatea bucovineana, ursul simbolizeaza si demonul care alunga boala, el fiind si purtatorul unui demon apotropaic, considerandu-se ca acesta curata locul si spatiul de spirite malefice. O prezenta ciudata intr-o zona necerealiera, ca Bucovina, este ursul de paie care reprezinta o reminiscenta a unui demon agrar, o transpozitie fito-zoomorfa a stravechii reprezentari demonice vegetariene si telurice, un fel de transsimbolizare catre „omul de paie”, o figurare a demonului reinvierii vegetatiei.
Capra impreuna cu tapul intruchipeaza personalitatile demonice ale fertilitatii telurice, jocul sau subordonand si alte personaje: mosul si baba (personaje obligatorii), ciobanul, padurarul, negustorul, alti ”urati”, totul intr-o drama complexa. Capra simbolizeaza un demon al fecunditatii vietii si implicit al fertilitatii vegetatiei, tapul fiind de fapt un simbol al erosului, rolul caprei fiind intalnit si in vechile colinde de unde se desprinde rolul sau benefic (roditor), scopul jocului in sine fiind de bun augur pentru belsug. Daca in precrestinism capra a fost asociata ca fiind simbolul unui demon benefic, crestinismul a asociat-o cu diavolul (din cauza coarnelor mastii), considerandu-se ca unde intra capra ingerii nu se apropie 40 de zile.
Cerbul simbolizeaza in mitologia carpatica puritatea si dreptatea, iar valentele benefice soleiforme sunt tradate atat prin textul vechilor colinde de cerb, cat si de oglinzile rotunde ce apar ca podoabe in herbul mastii.
Caiutii reprezinta un episod cultural al demonilor, ei fiind reminiscente ale cailor fantastici, mitizati si sacralizati. Caiutii reprezinta valente apotropaice ale unei fiinte demonice indepartate, fiind invocata la sfarsitul anului, cand natura imbatranita este infestata cu fel de fel de duhuri malefice, rolul lor fiind sa o purifice. Actiunea acestor demoni se exercita prin diverse forme: energia degajata in timpul jocului, jocul cailor, dezinvoltura, agilitatea, sunetele zurgalailor etc.
Mastile de urati intruchipeaza demonii raului si atrag atentia in deghizarea sau travestirea ludica, in primul rand, prin aspectul lor dizgratios, subliniind anumite defecte fizice, dar si morale, de multe ori caracterul demonic fiind reliefat prin mimica si gesturi sau recuzita.
Mosii si babele sunt exponentii demonilor agrar-pastorali, ai florei si faunei locale. in vechime cu aceste masti se deghizau toti cei care participau la ceremoniile legate de cultul fertilitatii si fecunditatii, cult inclus si la sarbatorile de la sfarsitul anului.