Instituțiile de cultură ar putea fi comasate, lucru care ar duce la mai puțini șefi, mai puțini contabili și la alte lucruri. Măsura care s-ar afla în atenția Guvernului a stârnit un val de reacții din partea instituțiilor de cultură din întreaga țară, care cer autorităților eliminarea acestor măsuri.
Sindicatele din instituţiile de cultură şi Rețeaua Națională a Muzeelor din România trag semnalul de alarmă că măsurile fiscal bugetare din OUG nr. 34/2023 vor afecta desfăşurarea activităţii în muzee, teatre, instituții de spectacole, biblioteci şi alte aşezăminte culturale, care vor fi obligate să funcţioneze cu un număr insuficient de angajaţi deoarece nu se mai pot face angajări.
„Frecvenţa evenimentelor culturale va scădea semnificativ, iar comasarea instituţiilor cu mai puţin de 50 de angajaţi va duce la desfiinţarea culturii la nivel naţional. Rețeaua Națională a Muzeelor din România a trimis un Memoriu către Guvern, Ministerul Finanțelor și Ministerul Culturii”, arată Rețeaua amintită mai sus.
„Rețeaua Națională a Muzeelor din România a luat act cu neplăcută surprindere de un proiect de ordonanță de urgență care prin măsurile prevăzute va conduce la destabilizarea fără precedent a actului cultural de protejare și promovare a patrimoniului cultural mobil și imobil, material și imaterial, respectiv a culturii scrise și a artelor spectacolului.
Proiectul de Ordonanță de urgență anunță măsuri fiscale menite să îmbunătățească ”situația financiară dificilă a României” și ne arată în argumentarea inițială că în ”lipsa unor măsuri fiscale”, ”veniturile realizate ale bugetului general consolidat au fost în valoare de 242,7 mld lei în timp ce cheltuielile realizate la nivelul bugetului general consolidat au fost în valoare de 279,9 mld lei rezultând un deficit bugetar de 37 mld lei.
Considerația generală este însă deficitară întrucât toate entitățile publice din Sănătate, Educație și Cultură (la care se adaugă în mod justificat Apărarea, Poliția, Serviciile de curățenie, mediu etc) sunt producători esențiali în mecanismele societății, având fiecare un loc bine determinat, singurele structuri supraponderale și irelevante fiind în fapt administrațiile arborescente și instituțiile politice care înglobează un număr nejustificat de funcționari.
Înțelegem și respectăm deci nevoia guvernului de a restrânge cheltuielile cu aparatul propriu, dar amestecul între funcționari publici și personal cu diverse specializări dobândite tocmai pentru a putea face cerințelor societății reușește prin acest proiect de ordonanță să-i afecteze doar pe aceștia din urmă, întrucât administrațiile și aparatul politic se va repoziționa mai ușor, fiind o categorie interșanjabilă, fără pregătire specială. Administrația publică birocratică este auto-generativă, inventând permanent proceduri și reguli pentru a-și justifica și multiplica existența, în timp ce unitățile ”producător” sunt la limita supraviețuirii suportând permanent constrângeri de bugete sau personal. O digitalizare eficientă ar putea aduce probabil economii semnificative care să nu necesite desființări și comasări făcute în regim pompieristic.
Proiectul nu conține nicio analiză detaliată pe capitole care să arate care ”servicii” și din ce domenii sunt cele mai apăsătoare asupra bugetului și nu conține în mod nejustificat nici economiile estimate prin aceste reduceri. Nu am regăsit nici analizele care să ateste rațiunile pentru normativele de structuri organizaționale propuse, eficiența unor structuri sub 50 de angajați fiind de obicei superioară oricăror modele de organizații – mamut. Proiectul conține în schimb măsuri drastice care aplicate pe orizontală vor distruge domenii întregi, fără posibilitate de redresare în viitor.
Probabil domeniul cel mai afectat va fi cel al Culturii – întrucât majoritatea Sectoarelor culturale creative operează prin organizații de dimensiuni reduse pentru eficiență și flexibilitate. Din pricina faptului că tot sistemul național al culturii este deja vulnerabilizat și redus la minimul posibil în urma catastrofalelor politici de descentralizare culturală (a se citi de-responsabilizare), unitățile de producție culturală de bunuri și servicii nu vor fi capabile să supraviețuiască nici comasărilor estimate, întrucât specificul lor de activitate nu permite mai multe misiuni profesionale și nici administrare comună. Întreg textul proiectului de ordonanță amestecă nejustificat funcțiile publice cu funcțiile din instituțiile publice de cultură, educație, sănătate etc., după cum în tot textul se fac confuzii nepermise între obiectul de activitate al administrațiilor și obiectul de activitate al instituțiilor publice de cultură.
Nu există niciun temei juridic pentru ca administrarea instituțiilor publice de cultură să fie confundată și asimilată cu ”administrația publică. Serviciile minimale de administrare din instituțiile publice de cultură fiind de facto servicii suport pentru producerea bunurilor și serviciilor culturale, nu un scop în sine.
Deși se motivează reducerile pentru ca guvernul să respecte prioritățile strategice și să acceseze fondurile europene pentru îmbunătățirea infrastructurii, măsurile propuse distrug tocmai infrastructura și patrimoniul celor aproximativ 300 de instituții publice de cultură pe care le propune spre desființare – aproximativ 62% din sistemul public. La acesta se vor adăuga efectele negative ale dezechilibrării sistemului cultural pe care le vor resimți nenumăratele organizații de cultură din mediul privat producători de carte, audiovizual, arte vizuale, arhitectură, organizațiile pentru meșteșuguri, industriile culturale – organizații care nu vor putea suporta taxările impuse”, se arată în Memoriul transmis autorităților de la nivel central.
Dragoș HOJDA