Centrul Culturii Tradiționale Maramureș a făcut publice o serie de credințe populare referitoare la Sărbătoarea Sfantului Dumitru (Sâmedru, cum este cunoscută la sate). Conform credințelor populare dacă de Samedru mai este frunză, și de Sf. Gheorghe va fi înfrunzit. În „Memoria Ethnologica, Obiceiuri și credințe de toamnă„, Colecția Dumitru Iuga, se spune că dacă-i lună plină și senin, va fi iarnă bună, dar dacă-i noros vom avea iarnă aspră.
„Acum se osâmbresc păcurarii și slugile pot să-și caute alt stăpân. Se zice că-i ziua răilor, pentru că acum păcurarii și slujile se îmbată, petrec și fac câte rele”, se mai spune în documentul citat mai sus.
Tot la Sumedru se fac moși din aluat, să duc la biserică și să-mpart la săraci. Să mai duc mere, nuci, covrigi, care se dau la săraci și la copii: „În ceie sară, se aprind lumini la morminte, să li se vadă morților în ceie lume. Luminile se aprind de la biserică” – din Calendarul popular, autori Maria și Pamfil Bilțiu.
„Sfântul Dumitru, Sămedru, descuie porțile iernii, de acum florile se uscă, căldura intră în pământ. Cele mai importante sunt Focurile lui Samedru, din ajunul sărbătorii, ele au funcție de apărare, de purificare, dar și de regenerare. Toată lumea satului participa la aceste focuri. Copiii jucau în jurul focului, cei maturi săreau peste foc. Foarte important era că la acest foc participau și cei morți, de aceea se împărțeau fructe, pâine, dulciuri. Astfel, asistăm și la un ritual de luarea mesei împreună, cei din Lumea de Aici și cei de Dincolo regăsindu-se pentru a nu lăsa lucrurile să cadă într-o stare de dezechilibru total, fiind vorba de un timp periculos, de limită.
Cărbuni din acest foc erau luați și aruncați pe ogoare și în grădini, chiar lângă pragurile caselor și a șurilor, având rol de protecție, dar și de regenerare. Foarte multe rituri vizau păstorii și oile. Vom aminti doar faptul că ciobanii puteau afla în ajunul acestei sărbători cum va fi iarna, aruncând un cojoc pe timpul nopții în mijlocul stănii. Dacă cădea multă „zăpadă” peste noapte, iarna urma să fie grea și trebuiau să facă rost de nai mult nutreț. În ziua de Sfântul Dumitru, femeile se duc la biserică cu mere, nuci, colăcei sau covrigi, împărțindu-le pentru moși și strămoși. De asemenea, duc buchete de flori uscate și busuioc, pe care le sfințesc, atingandu-le de icoane, pe care le pun la icoane, dar și la intrarea în casa sau în grajd, cu funcție de protecție!”, ne spune etnologul băimărean Delia Suiogan, pentru ziarmm.ro.
Dragoș HOJDA