Cartile Vechiului Testament cuprind indicatii precise referitoare la tradarea, prinderea, judecarea nedreapta si rastignirea Sa. Profetiile respective nu au fost intelese la momentul scrierii lor, dar ele au devenit limpezi dupa implinirea acestora.
Iuda a avut un targ cu preotii iudei. El urma sa primeasca 30 de arginti pentru tradarea Invatatorului. Ceea ce s-a si intamplat.
Ulterior, insa, Iuda Iscarioteanul, cuprins de regrete, a inapoiat banii clerului iudeu. Acesta nu a dorit sa accepte banii, gandind ca argintii au reprezentat pretul uciderii unui om, asa ca au cumparat o bucata de teren, numita Tarina Olarului, unde au fost ingropati strainii.
Faptul acesta a fost anticipat de profetul Zaharia: „Si mi-au cantarit simbria mea – 30 de arginti. Atunci, a grait Domnul catre mine: arunca-l olarului pretul acela scump cu care eu am fost pretuit de ei. Si am luat cei 30 de arginti si i-am aruncat in visteria templului Domnului, pentru olar”. (Zaharia, 11:11-13)
Imparatul David, in psalmii sai, ne aminteste de martorii acuzarii. „Nu ma lasa la bunul plac al potrivnicilor mei. Caci impotriva mea se ridica niste martori mincinosi si niste oameni care nu sufla decat asuprire”. (Psalmul 109, 12)
Acelasi David ne-a oferit detalii privind moartea pe cruce a Mantuitorului. Parcurgand anumite pasaje, parca revedem filmul crucificarii lui Iisus si batjocura la care a fost supus din partea celor ce au asistat la moartea Sa.
„Am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor. Toti cei ce ma vad isi bat joc de mine, isi deschid gura, dau din cap si zic: S-a increzut in Domnul! Sa-l mantuiasca Domnul, sa-l izbaveasca, fiindca-L iubeste! Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele. Toate oasele as putea sa mi le numar. Ei, insa, pandesc si ma privesc. Isi impart hainele mele intre ei si trag la sorti pentru camasa mea”. (Psalmul 22)
„Ei imi pun fiere in mancare si cand mi-e sete imi dau sa beau otet.” (Psalmul 69.21)
O insiruire impresionanta de amanunte, confirmate ulterior in descrierile prezente in Evanghelii. Inclusiv acelea referitoare la faptul ca niciunul dintre oasele lui Iisus nu a fost zdrobit. In general, decesul celor crucificati survenea in urma asfixierii, pe fondul atarnarii sub greutatea corpului. Insa, nu intotdeauna cei rastigniti decedau usor.
Unii parcurgeau o stare de coma profunda. Pentru scurtarea suferintelor, li se zdrobeau picioarele. Totusi, cu Iisus nu a fost cazul. Soldatii romani l-au strapuns cu o sulita, iar din corp a tasnit sange si apa. Era dovada faptului ca Iisus decedase. Astfel, oasele i-au ramas neatinse. Episodul este amintit si de profetul Zaharia: „isi vor intoarce privirile spre mine, pe care l-au strapuns”. (Zaharia 12, 10)
Insa textul cel mai impresionant se regaseste in capitolul 53 al cartii prorocului Isaia. El descrie caracterul bland al Mantuitorului, pe care il aseamana cu un miel, precum si sacrificiul suprem al acestuia, intocmai cum o oaie este dusa la taiere.
„Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta…
Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.”
In fata unei asemenea profetii, cuvintele sunt de prisos. Pana si cititorul neavizat poate constata multele indicii care duc spre Mantuitor. Impresionantul Sau gest, al sacrificiului suprem pentru om, dainuie peste veacuri. Ramane doar ca noi sa ne deschidem inimile pentru a-L primi ca Rascumparator al nostru. Fie ca Dumnezeu sa ne dea gandul cel bun in aceasta privinta.
Un Paste Fericit!
ZiarMaramures.ro