Maramureșul are numeroși apicultori, mierea de albină fiind extrem de căutată de maramureșeni, dar nu numai. Ce este de știut este că apicultura, în România este favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea soarelui.
Sunt multe produse de bază obţinute de la albine, cum ar fi miere, ceară, lăptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau păstură, sau combinate şi prezentate sub formă de loţiuni sau creme. Un kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane.
„Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii,
Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli. Care prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile). Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.
Bolile contagioase se grupează în virotice (puietul în sac, boala neagră), Bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza), Micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza) sau Parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).
Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin puietul răcit, boala de mai, diareea albinelor sau anomaliile mătcilor”, arată apicultorii.
Ce este de știut este că intoxicaţiile albinelor se pot produce cu cu polen, cu nectar, cu miere de mană, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor. Dăunătorii albinelor sunt găselniţa, fluturele „Cap de mort”, viespile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile sau şoarecii.
„În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiunile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat, se recomandă alegerea vatrei de iernare, asigurând să poată fi protejată de vânturile reci, să asigure liniştea necesară albinelor, să poată fi curăţată uşor de zăpadă iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească) protejarea de şoareci prin instalarea de grătare la urdiniş. Supraveghere modalul de iernare şi starea familiilor de albine prin controale auditive (ascultare) fără a se recurge la deschiderea stupului – zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal, bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă, zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată, când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.
Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii (când este cazul) de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte, asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C”, precizează crescătorii de albine.
Dragoș HOJDA