Cu o ofertă de vaccinuri limitată și cu sincope în livrarea lor, lumea este departe de scenariul ideal în care campaniile de vaccinare ar viza întreaga populație, indiferent de vârstă. Actuala strategie vizează în multe țări vaccinarea cu prioritate a vârstnicilor, dar o nouă teorie se conturează – cea a imunizării tinerilor mai întâi, cu argumentul că lumea ar putea astfel reveni mai repede la normalitate economic și social.
Ce se întâmplă dacă strategia de vaccinare este abordată într-un mod greșit? Ce se întâmplă dacă, pentru a reveni la normal, ar trebui să ne concentrăm pe un alt element demografic cheie și anume tinerii? Teoria ar putea părea, la prima vedere, inumană pentru unii, dar are ca principal argument faptul că prioritizarea tinerilor la vaccinare nu va avea neapărat un efect negativ asupra populației în vârstă, potrivit analizei făcute de profesorul onorific Julian W. Tang, virusolog în științele respiratorii la Universitatea din Leicester, într-un articol din Politico.
Accesul populației mai tinere la vaccinuri va permite economiei și serviciilor să revină la normal, ceea ce va aduce beneficii și persoanelor în vârstă. De altfel, există deja oarecum un precedent pentru favorizarea acestui tip de strategie.
O serie de țări – inclusiv Statele Unite, Regatul Unit, Austria, Finlanda și Irlanda – vaccinează în prezent copiii împotriva gripei ca mijloc de protejare a persoanelor în vârstă și mai vulnerabile.
Deoarece copiii sunt mai expuși infectării și pot transmite virusul, luarea lor în calcul în strategiile de vaccinare reduce riscul pentru vârstnici și pentru angajații din domeniul sanitar, potrivit unui articol publicat în 2018 . Vaccinul antigripal – la fel ca vaccinurile anti-Covid- 19 – este, de asemenea, mai eficient la tineri.
Indonezia a decis deja să acorde prioritate tinerilor în campania de luptă anti-Covid. Având în vedere că economia globală suferă de aproape un an de restricții impuse de pandemie, decizia are la bază ideea de a permite tinerilor să se întoarcă la muncă – și, de asemenea, să reducă transmisia virală în rândul celor care au cele mai multe contacte în timpul vieții lor de zi cu zi.
Strategia Indoneziei a fost decisă și din cauza licenței limitate a vaccinului pe care-l are la dispoziție – Sinovac, produs în China – pentru persoanele de peste 60 de ani. Și condițiile demografice din țară fac ca vaccinarea cu prioritate a tinerilor să fie mai puțin riscantă: dacă în Regatul Unit aproape 20% din populație depășește 65 de ani, în Indonezia procentul e de numai 5%.
Trebuie reținut însă că nu există o strategie corectă sau greșită în mod absolut, iar strategia vârstnicii mai întâi, abordată de Marea Britanie a fost adoptată de majoritatea celorlalte țări.
Motivele pentru vaccinarea persoanelor în vârstă sunt destul de evidente: acestea prezintă cel mai mare risc de complicații severe din cauza COVID-19 și deces.
Pentru tineri, rezultatul este că elevii vaccinați ar putea reveni la școală fără a se infecta reciproc sau fără a-i infecta pe profesori și părinți – protejând astfel și persoanele în vârstă și vulnerabile.
Între timp, tinerii adulți s-ar putea întoarce la muncă, dar și să poată reveni în magazine, baruri, restaurante, cinematografe și săli de spectacole, industrii care s-au menținut cu greu pe linia de plutire din cauza restricțiilor.
În acest scenariu ideal, toată lumea câștigă: persoanele în vârstă sunt protejate, iar familiile și prietenii lor mai tineri sunt imunizați și îi pot vizita. Muncitorii își pot câștiga existența și pot susține alte afaceri.
Dar, cu oferta de vaccinuri limitată – și distribuția lor puternic perturbată – suntem departe de acest scenariu ideal.
Ca răspuns la aceste condiții mai puțin decât ideale, majoritatea țărilor din Vest au optat pentru prioritizarea vaccinării persoanelor în vârstă și a celor vulnerabile, menținând în același timp populația mai tânără acasă.
Este o strategie cu riscuri însă – efectele blocării prelungite a populației mai tinere sunt devastatoare și ar putea împiedica revenirea rapidă la normalitate.
În multe locuri, copiii trebuie să urmeze cursurile online, în timp ce cei mai mulți adulți tineri se confruntă cu perspective incerte privind locul de muncă și cu restricțiile dure care le afectează viața socială.
Costurile sunt imense. Din punct de vedere uman, situația afectează sănătatea mintală și dezvoltarea tinerilor și împiedică recuperarea post-pandemică.
Într-un articol publicat anul trecut, un grup de experți a prezentat un argument pentru vaccinarea cu prioritate a tinerilor, bazat pe conceptul de „ani de viață de calitate”, concept după care se ghidează deja secțiile de terapie intensivă atunci când decid ce pacienți să interneze. Dacă o persoană de 80 de ani și una de 40 de ani, de exemplu, „concurează” pentru același pat de spital, medicii vor tinde să-i acorde patul pacientului cu cele mai mari șanse de a se recupera și a reveni la o viață normală – o viață care ulterior va aduce contribuții mai mari pentru societate. În exemplul de față acel pacient ar fi persoana de 40 de ani.
O logică similară ar putea fi aplicată atunci când vine vorba de vaccinurile COVID-19.
Există, de asemenea, o considerație practică. Majoritatea studiilor cu vaccin COVID-19 au demonstrat eficacitate redusă odată cu vârsta. Ca atare, vaccinarea tinerilor – pentru care vaccinul este mai eficient – ar spori, de asemenea, eficacitatea campaniei generale de vaccinare.
Subliniind încă o dată că orice strategie trebuie analizată, profesorul Julian W. Tang conchide că tinerii, în loc să fie percepuți drept cei care încalcă regulile ori care răspândesc cel mai mult virusul, ar putea fi incluși în soluția care urmărește frânarea răspândirii virusului și stoparea pandemiei.