Jurnalul unui om pățit: Te pui cu bipul?!

Viața într-o urbe precum Baia Mare îți poate oferi adesea satisfacții cumva odihnitoare. Oraș aparent în tihna lui, în care Săsarul curge molcom între malurile dumisale – că doar nu între malurile altuia!  🙂 -, poate și trai boem dacă te ține chimirul. Atâta doar că parcă ar mai fi nițeluș de lucru cu unii trăitori pe aceste meleaguri, pe la ceea ce se cheamă îndeobște civilizație urbană. De ce? Păi iaca de ce:

Vineri, cartierul Săsar. Între două blocuri, discuție ușurel, să-i zicem, necatifelată într-o echipă care tundea tufișuri, jumulea iarba sau ce o mai fi făcut. O ea, răcnind de să scoată din rădăcini primii doi copaci din proximitate: ”Băi, du-te-n bipul meu, vezi că gunoiul e dincolo”. În circa două minute a revenit dumnealui (cine știe pe unde s-o fi dus între timp să taie iarbă, frunză, lăstăriș la câini sau la ce s-o fi nimerit) și spuse ca un tunet din care numai fulgerul mai lipsea: ”Băă, tu să nu-mi spui mie unde să mă duc, bipul …tii! Că nu faci pe șefa cu mine, …bipul bipului… tii!” ”Mă, nu mai urla la mine, bip proastă”, răspunse diafan colorat în exprimare doamna. La care domnul nu se lăsă mai prejos și-i răspunse cu aceeași delicatețe: ”Bipu-ți bipul bip-tii cui te-a făcut, bip proastă”. Răcnetele celor doi erau atât de profunde, fără zecimale, încât ziceai că se fărâmă tencuiala de pe blocuri, că se usucă frunzele copacilor de primprejur, c-a venit toamna mai iute. S-ar fi simțit frustrați și leii care trăiau odinioară la grădina zoologică din Baia Mare să mai ragă. Până la urmă, după ce au făcut terci liniștea din zonă, împricinații s-au cărăbănit. Poate liniștiți. Cei rămași prin blocuri nu.

Liniștea din zonă nu avea să dureze mult, fiindcă s-a apucat cineva să bată covoare. Dar le bătea cu atâta osârdie, de zici că i-ar fi fost dușmani covoarele cu pricina. Sau poate o fi fost frustrarea după episodul cu bip, cine mai știe…

Sunt și unii care nu-și bat capul cu bip și cu covoare. Și-au făcut în fața blocului un fel de grădini împrejmuite cu tufișuri generoase, în care stau ca la iarbă verde pe domeniul public, de zici că e tarlaua lor din moși-strămoși. Ar mai lipsi să crească și niște găini pe-acolo, o curcă plouată, ceva, poate chiar și o vacă melancolică. Hai că nu vrem să dăm idei. Glumeam, pe bune!

Notă: Legat de bip, cuvânt care și-a făcut loc și în DOOM de o vreme încoace, nu e cazul de a veni cu explicații în folosirea lui în textul de mai sus. La urma urmei, înțelege cine ce poftește 🙂

Horia IANCU

Sursa foto: pixabay.com