Prima data cand Liviu Pop a fost moale, i-a iesit. Un paradox specific sindicalistilor, probabil, care atunci cand isi etaleaza muschii mai tare nu obtin nimic. Doar prezenta mediatica. In rest, ramane cum am stabilit. Joi, insa, lui Liviu Pop i-a iesit miscarea, desi a fost sub prestatia cu care ne-a obisnuit.
Cel putin la capitolul imagine si prezenta scenica, Pop a lasat de dorit, fiind departe de purtatorul de sabie in fruntea ostilor sindicale din Primarie, cel care in primavara taia in dreapta si stanga prin Consilul Local, aparand cinstea si buzunarul angajatilor institutiei.
Departe de acel Liviu Pop care le explica alesilor ca viata trece in primul rand prin stomac, microcentrala, rezervor si contorul de apa, joi, sindicalistul a adoptat tactica aratarii obrazului. Cand drept, cand stang. A fost un fel de „daca nici rusinea nu va prinde, domnilor consilieri… sa lasati familii in frig si foame, sa supravietuiasca la iarna cu 4-500 lei…”. Si i-a iesit, cu toata vehementa impotrivire a unor consilieri care au continuat sa sutina ca salariile sunt chiar prea mari. S-a adoptat recalcularea salariilor, conform legii.
Nea Liviu, de data asta ti-a iesit. Dar sa nu crezi ca aratatul obrazului e o solutie. Probabil au venit cu lectia invatata din comisiile de specialitate si aveau mana pregatita pentru a apasa pe butonul DA. Sa nu crezi ca i-a prins rusinea. Nu ii va prinde niciodata. Pentru ca, in marea lor majoritate, fac politica, iar daca ii prindea rusinea, nu aveau ce cauta acolo.
A trecut vremea dimplomatiei utopice in lupta sindicala, asa cum Petre Tutea le spunea studentilor, la inceputul anilor ’90, cand minerii devastau aulele universitare. Ca in fata unui asemenea atac nu ai cum sa raspunzi decat luand ranga. E singura cale de a te face auzit. Cu ranga, nea Liviu, cu ranga pe ei!
Ciprian DRAGOS