Pamflet de campanie: Moțartu’ matematicilor

A apărut și prima (probabil și ultima) broșură în care Liviu Marian Pop, mai cunoscut sub numele de scenă „PLM” sau „Genunche”, ne spune că ce o să facă iel dacă o să-l votăm ca să ne fie el baci în Baia Mare vreo patru ani.

Din startu’ începutului, PLM ne anunță că iel îi primul candidat validat în cursa pentru primăria Baia Mare, ceea ce sincer, pă mine nu m-o mișcat deloc, că nu văd care-i avantajul. Tăt pă prima pagină, ne mai anunță că fix în zâua când s-o-nceput campania electorală el o împlinit 50 de ani, ceea ce iară nu-i tare emoționant decât, poate, păntru famelia lui, în cel mai bun caz. Astea două trebi ar trebui să ne creeze impresia că s-o aliniat planetele într-un mod care să-l favorizeze, da’ io nu cred în horoscoape, ghicit în bobi ori în cafea.

Astea-s trebi subțâri, mai important îi că, tăt pă pagina întâi (în ritmu’ ăsta io găt de comentat broșura mâni dimineață, când trebe să duc la lucru, că io am servici, nu ca iel), PLM ne spune o chestie fantastică, de neimaginat păntru oameni normali și anume că are în spate „o carieră în învățământ care însumează aproape 30 de ani.” Io mă strâc de cap. „Genunche” s-o lăsat de învățământ amu-s doișpe ani. Dacă scădem din 50 de ani ăștia 12 ani, însemnează o avut 38 de ani când s-o lăsat de năcăjit pruncii la școală și o luat-o pă calea pierzaniei politice. Până aci îi corect, că am verificat cu două calculatoare, ca să am mai multe surse de informare, că așe-i regula în jurnalism. No, acuma, din ăștia 38 de ani de viață, io nu pricep cum de-o putut iel să hie 30 de ani profesor, că asta să însemnează că o început școala la 7 ani și la 8 ani era deja profesor, ceea ce-i imposibil, deci nu să poate, numa’ dacă nu-i cumva un Moțart al matematicilor. Jeniu, tată, ce să mai vorbim discuții, că-i deajaba.

Mare minune că nu s-o aflat și cu doctoratu’ luat la 9 ani. Stăi, că mi-am adus aminte: o avut o tentativă de asta, după ce o împlinit patruzăci de ani, da’ nu s-o săvârșit treaba din cauză de comisie, care o folosât cuvinte de scădere la adresa tezei lui și-o zâs că-i plagiat. Tăt așe de plagiat ca și teza de doctorat a lu’ Michi Maus, Victoraș Ponta adică, pă care PLM o vrut a-l salva distrugând două instituții ca să nu să pronunțe plagiatu’.

Dreptu-i că, la vremea aia, Ponta era șefu’ lui pă linie de partid, ca urmare acțiunea asta o fost o țâră pupincuristă, ca și cum i-ar fi zâs lu’ Victoraș: „Șefu’, ăștia vor să vă… cum să vă spui, să nu vă deranjarisăsc, vor să vă spargă rozeta, da’ nu vă hie frică, c-aicea-s io, și vă apăr dosul, adică spatele.”

Bă, până la urmă, nu-i așe de mare bai că o zâs „genunche” în loc de „genunchi”, că io am auzât și varianta „jeruntie”; nu-i bai că i-o scris numele lui Saligny în forma Salygny; nu-i bai că o zâs „plancardă” în loc de „placardă” sau „pancartă”; nu-i așe de mare bai nici că o strâcat 2,44 milioane de euro, bani europeni, pă excursii în Europa, în loc să-i ajute pe tinerii români din diaspora, că și alții o furat, da’ o și făcut, știm tăți treaba asta, baiu-i că atentează la lojică și mie mi-ar plăcea să am un primar cu lojică-n cap.

Ca să nu zâceți că vorbesc prostii, poftiți de serviți și vă delectați cu câteva zâceri de antologie ale lu’ PLM, nu înainte de a vă pune „genunchere”, să nu vă vătămați în cădere. „Fiecare copil merită un viitor. Un viitor mai bun decât cel prezent”, ne spune fostul sinistru al Educației, îmbinând într-un mod orijinal curbura spațiu-timp și efectul Coriolis cu experimentul Philadephia. Trăind într-un spațiu atemporal, păntru „Genunche” ce-i trecut va fi, ce-i amu o fost cândva și ce va fi îi fix în momentul ăsta, că de aia o și zâs, cu vorbe meșteșugit alese: „Îmi cer anticipat scuze pentru greșelile pe care le-am făcut.”

Încă una de la PLM și gata: „Greșelile se pot corecta, erorile nu.” Poate că așe și îi, cu toate că mai degrabă aș înclina să cred că catindatul Genunche să poate corecta, dar de votat, nu.

Mr. BIG