Marii contribuabili trebuie să depună, începând din 2022, declaraţia SAF-T către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), iar în anii următori raportarea va deveni obligatorie şi pentru ceilalţi contribuabili, a anunţat miercuri Deloitte România, informează AGERPRES.
Lista marilor contribuabili a fost extinsă recent de ANAF, iar în data de 9 noiembrie 2021 instituţia a publicat în Monitorul Oficial şi formularul pentru declaraţia SAF-T.
„Modelul de raportare SAF-T pentru care a optat România este unul dintre cele mai complexe de acest tip, deoarece presupune raportarea lunară a tuturor informaţiilor contabile, financiare şi fiscale cu referire la tranzacţiile derulate de firme. În acelaşi timp, ANAF va avea posibilitatea să solicite raportări privind mişcările produselor din stoc, în acelaşi format, iar raportările mijloacelor fixe se vor realiza anual, odată cu depunerea situaţiilor financiare. După ce contribuabilul extrage din sistemele IT datele despre tranzacţiile efectuate şi le revizuieşte pentru a se asigura că acestea sunt corecte şi complete, trebuie să le transpună pe standardul din schema pusă la dispoziţie de ANAF. Aşadar, tranzacţiile nu se declară ca atare, ci trebuie reinterpretate conform unor seturi de reguli furnizate de autoritatea fiscală. Prin urmare, aceasta este cea mai mare transformare pe care o suferă sistemul fiscal din România”, se arată într-un material de opinie realizat de specialiştii Deloitte Romania.
În aceste condiţii, ANAF va avea astfel acces la toate tranzacţiile derulate de firme şi va putea să identifice cu uşurinţă care dintre acestea nu au fost impozitate sau pentru care a fost achitat un impozit mai mic decât norma.
Potrivit sursei citate, prima mare provocare pentru companii este legată de volumul considerabil de date solicitate. Dificultăţile apar în identificarea, exportul şi corelarea informaţiilor.
„O altă provocare este generată de incorectitudinea sau lipsa datelor. Din acest considerent, este absolut necesară revizuirea tratamentului contabil şi fiscal al tranzacţiilor şi corectarea datelor înainte de implementarea unei soluţii IT de procesare a declaraţiei SAF-T. Spre exemplu, dacă este eronat tratamentul fiscal al unor tranzacţii, acestea vor fi raportate ca atare la ANAF. Timpul necesar implementării raportării nu este nici de data aceasta de partea contribuabilului. Deşi autoritatea fiscală oferă o perioadă de graţie pentru primele raportări, companiile trebuie să fie pregătite cât mai devreme pentru a nu înregistra greşit tranzacţiile derulate începând cu 1 ianuarie 2022”, se menţionează în documentul Deloitte.
În acelaşi timp, costul implementării unei soluţii IT de procesare a declaraţiei SAF-T nu este de neglijat. Spre deosebire de alte declaraţii fiscale, aceasta nu poate fi pregătită manual din cauza volumului mare de date şi a necesităţii transformării acestora conform standardelor tehnice impuse de ANAF. Aşadar, sunt necesare investiţii fie în configurarea sistemului IT actual, fie în achiziţia unei aplicaţii informatice special pentru această raportare, spun specialiştii Deloitte.
Potrivit sursei citate, implementarea acestui sistem are ca obiectiv final simplificarea proceselor de raportare pentru societăţi, chiar dacă, în prima fază, pare destul de complicat şi efortul necesar este ridicat. Însă este cert că viaţa contribuabililor va deveni mai uşoară după ce se va implementa şi inspecţia fiscală de la distanţă şi după ce se vor elimina celelalte declaraţii fiscale.
Firmele încadrate la categoria marilor contribuabili, conform listei recent actualizate, vor fi nevoite să raporteze în noul sistem începând cu anul 2022, etapizat în funcţie de data la care au fost au fost incluse pe listă.
Pe de altă parte, contribuabilii mijlocii vor fi obligaţi să depună raportarea SAF-T începând cu luna ianuarie 2023, iar cei mici, din 2025.
„Deşi este aplicabilă o perioadă de graţie de până la şase luni pentru depunerea efectivă a declaraţiei SAF-T, contribuabilii trebuie să se asigure că înregistrează corect şi complet tranzacţiile derulate începând cu perioada de raportare care li se aplică. Procesul de implementare a raportării presupune două etape: pre-implementarea – în care contribuabilul analizează dacă datele înregistrate despre tranzacţii sunt suficiente şi corecte – şi etapa de alegere şi implementare a soluţiei IT, care va fi utilizată recurent pentru raportare. Sună simplu, însă un proces de pre-implementare şi implementare poate dura luni de zile în cazul unor companii cu volume mari de tranzacţii zilnice (de exemplu, retaileri, bănci, producţie). În concluzie, procesul de raportare va deveni mai simplu pentru firme, dar mai avem câţiva paşi până acolo”, au concluzionat specialiştii Deloitte. A