Isterie națională, după ce Diana Șoșoacă a aflat că nu mai poate candida la alegerile prezidențiale de anul acesta. Mare pierdere!, înainte să ne umplem șervețelele de lacrimi. Liderul SOS România a acuzat în dreapta și stânga, invocând diverse conspirații, de parcă întreg mapamondul s-ar învârti în jurul său. Nu contestă nimeni că în proximitatea sa ar gravita ceva, deși e greu de probat faptul că Șoșoacă și normalitatea au ceva în comun. Ba, din contră, cele două se urăsc, iar de câțiva ani buni, SOS-ista asigură amuzamentul celor care nu au bani de mers la teatru și se cufundă în fotoliul din fața televizorului să se râdă cu Șoșoacă (ne permitem, deși nu e reflexiv). Nu, nu doar despre verb vorbim, ci și despre Șoșoacă. În politică, una așa reflexivă e greu să afli, iar cugetările ei despre lume și viață pot fi egalate doar de o stare de incontinență intelectuală cu accente patologice, ce l-ar face invidios și pe autorul celebrului roman ”Zbor deasupra unui cuib de (hăbă)uci”.
Prea multe despre Șoșoacă ce să spunem? O recomandă vocea și talentul ei de a fi dată afară din Parlamentul European, după ce și-a administrat (corect, medical vorbind) o botniță și a concluzionat plină de sine că la Bruxelles e ”casa Satanei”. Poate că o fi petrecând ceva vreme și Diavolul pe la Bruxelles din când în când, dar de unde știe Șoșoacă pe unde bântuie Necuratul?, dacă nu cumva șeful dracilor i s-a confesat personal. Altfel, nu ne explicăm să dețină taman ea atâtea detalii despre un personaj invizibil cu care au bătut palma, Doamne, iartă-ne!, până și îngrozitor de fericiții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Pe asta din urmă chiar de la ea o știm.
Sugativele de lacrimi, dar și de voturi luate cu argumente strict patetice și fără nicio legătură cu calitățile unui om politic, au prins aroma alectoratului îndoliat de crima fără precedent a CCR-ului și au ieșit la magnetizat interesul votanților ce pornesc televizorul fix la ora 5, să nu piardă vreo știre funebră și lipsită de vreun rost pe lumea asta. Lasconi (când i-am auzit numele prima dată, am crezut că e din ceva clan sicilian), Simion (el chiar are față de borfaș, nu mai trebuie să ne convingă), Ciucă, Geoană și alți derbedei ai zilelor noastre au lăsat micii pe grătare, și-au salutat amicii și familiile, din mers, găsind degrabă un microfon de televizor unde să își exprime aprecierile de experți vizavi de judecătorii Curții Constituționale.
Că din ăia cinci care au votat să o ‘zecute Șoșoacă, vreo patru ar fi de ai pesedeului și unul maghiarit. Așa o fi, dar ăia patru ai lor unde au fost? Doi au executat ordinele, că și-au adus aminte de fratele mai mare (un magistrat miruit de PNL și un altul recomandat de Iohannis), iar alți doi judecători erau în concediu și nu se pun? Oare câte voturi cred că vor obține necrofagii ăștia din hoitul Șoșoacăi?
Io nu plâng după manelista asta politică, nici măcar cu lacrimi de crocodil, vorba lui Orban, pentru că nu mă reprezintă și nu cred că un dezaxat social poate fi președintele unei națiuni, fie ea oricât de dereglată la neuroni (zic de națiune). Președintele trebuie să regleze dezechilibrele ce perturbă o societate, nu să le accentueze. Io nu știu un singur moment când Șoșoacă a avut vreun mesaj care să îndemne la calm, înțelegere, rațiune. Totul distructiv, mai ceva ca useriștii înainte de a prinde niște jumere între măsele. Și de aia nu cred că bocitoarele Șoșoacăi vor aduna voturi din hoitul nefericitei. Și nici după moaștele ei. Fanii triști vor sta acasă și, în seara alegerilor, după exit poll-uri, îl vor înjura pe viitorul președinte, oricare va fi el. De aia nu plâng nici după ei, și nici după soarta lor.
Vă las, poate așteptați să vedeți fața Șoșoacăi, după ce i se respinge ultima cerere de a candida, și nu vreau să vă rețin.
UPDATE: Na, că s-a respins. Good night and good luck!
C ȘACALUL