Bat la ușă – sau sună, după caz, ca poștașul, întotdeauna de două ori, ca după titlul unui film celebru – alegerile prezidențiale. În cursă s-au înscris mulți. Eligibili mai puțini. În acest text însă nu este vorba despre cei care au șanse să obțină voturi cu toptanul sau despre cei care se apucă să candideze doar ca să se afle-n treabă, fiindcă au senzația că au bătut deja covoarele și au spart nucile pentru cozonacul de Crăciun. Este vorba despre actualul președinte, dl Klaus Iohannis.
În 10 ani de mandat dl Klaus a prăfuit și mai mult acea spusă oricum podidită de praf cum că ”tăcerea e de aur”. Nu, tăcerea nu e de aur. E un semn comod și deloc de pupat pe frunte al celor care preferă să stea în ligheanul lor casnic din sufragerie. Și să-i doară-n lighean de toate cele din jurul lor.
În cei 10 ani de mandat dl Klaus ne-a arătat că a dat cu alde cuvântul în discursuri doar în variante protocolare. S-a ferit de interviuri, a răspuns ca pupăza din tei când arareori li s-a permis jurnaliștilor să-i pună întrebări pe la vreo conferință de presă.
Poate singurele discursuri în care dl Klaus a scos măciulia vorbei din liniștea de jucat golf a dumnealui a fost când înfiera PSD-ul înainte de a face alianță de guvernare cu PNL. Luări de poziție lipsite de rezon pentru un președinte. Că era vorba de Partidul Broaștelor Nefericite, că era vorba despre Partidul Cucuvelelor Jumulite Prematur, Alianța Termopanelor Cețoase, nu contează, dl Klaus ar fi trebuit să-și țină măsura discursului ca președinte de țară și să nu-și bage nasul – cel puțin pe față – în ciorba politică. Că de aceea a fost ales președinte, să fie un soi de echilibru în funcția lui pentru această țară.
Ce rămâne în urma celor două mandate de președinte ale dlui Klaus? O comunicare de operă bufă, în care îți amintești mai degrabă de replica ”Ghinion”, prin care dl Klaus, înainte de a ajunge președinte, explica – să-i zicem așa -, întrebat fiind de ce alți profesori, din breasla cărora probabil mai face parte, că n-au izbutit să-și ia atâtea case câte a adunat el.
”Ghinion” ar fi, probabil, termenul de căpătâi, în variantă burlescă, pentru bilanțul mandatelor prezidențiale ale dlui Klaus.
PS: Domnule profesor Iohannis, mă simt cu adevărat bucuros că nu am avut cum să vă fiu elev. Ați făcut un român fericit! În rest, multă sănătate și crose bune de golf să aveți!
Tiberiu Sabo
Citește și: Opinie de campanie: Aurul lui Jesse Myon