O poveste despre putere și succes cu rădăcini în vulnerabilitate. Plus artă

Diana Berchi: „De la un trandafir desenat până la studenta de acum a fost un drum lung și nu foarte ușor.”

Absolventă a Liceului de Arte din Baia Mare, acum este studentă în primul an la Universitatea de Arte și Design din Cluj. A intrat la buget, printre primii. E tare mândră de asta, mai ales că a așteptat un an până să încerce din nou. Un an în care a simțit toate emoțiile. De la bucuria că s-a desprins de sistemul de protecție și a ajuns în Cluj, la deznădejde, îngrijorare, lipsă de încredere, lacrimi… și iar bucurie: meditații la desen, un loc de muncă la un Fast Food în mall, bulversări legate de schimbările majore, lipsă de încredere și inspirație. Apoi adopția unui puiuț de pisicuță, care i-a schimbat viața. Și iat-o studenta fericită de acum.

Învață din fiecare experiență. Știe că doar prin răbdare și muncă multă va putea să își împlinească visul. Acela de a ajunge un artist complet și complex. Își amintește cum a început să deseneze și de tot parcursul ei.

„În clasa a V-a am început să desenez un trandafir. Țin minte că stăteam în cameră și lucram ore în șir, până ce îmi ieșea desenul perfect. De la un trandafir desenat până la studenta care sunt acum a fost un drum lung și nu foarte ușor. Un drum care știu că va merge mai departe, oricât de greu ar fi. Din eșecuri am învățat că nu trebuie să renunț la visul meu. Când îmi este mai greu, îmi aduc aminte de motto-ul scris de Jim Rohn, care mă ghidează mereu și mi-l citesc cu voce tare: <<Succesul își face apariția în momentul în care îți depășești condiția. Așa că primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te perfecționezi, să-ți remodelezi propria personalitate. În momentul în care ai descoperit că te-ai împotmolit, în ciuda eforturilor depuse, ai renunțat să mai lupți.>>.”

Diana a plecat la Cluj dintr-o casă familială din Baia Mare, unde a crescut de la vârsta de 5 ani. Timp de 14 ani, a adunat aici zeci de amintiri, a creat legături și atașamente la care se va întoarce iar și iar. Oameni, printre care și noi, cărora le este recunoscătoare și pe care, spune ea, „îi voi păstra mereu într-un colț al inimii mele.”

Hope and Homes for Children Romania