A mai rămas puțintel din anul 2024 și e firesc să ne-apucăm să-l cântărim întrucâtva, să vedem ce ne-a adus bun, ce ne-a adus mai puțin bun ori nu ne-a adus defel. Nu de alta, dar să știm și noi pe ce picior dansăm. La nivel de România, adicătelea în general.
Din punct de vedere social 2024 a fost un an cumva așezat, a stat relativ cuminte în ligheanul lui. Au fost nemulțumiri și s-au împrăștiat sudalme cu ghiotura că lefurile și pensiile sunt prea mici față de ce prețuri își fac culcuș pe la alimentară și aprozar, dar cu asta suntem obișnuiți de o bună bucată de vreme încoace. Suduim în barbă și mergem mai departe, că n-avem ce face.
Economic vorbind, au fost tot felul de statistici și de indici care ne-au arătat că inflația benchetuiește cum vrea pălăria ei pe la noi pe acasă, că puterea de cumpărare a tot dat-o de gard de parcă ar fi fost concurs și că idei de dezvoltare avem cu grămada, dar n-avem bani să le și punem în practică. Am mai avut totuși baftă cu unele proiecte din fonduri europene, cu care s-a mai tocmit câte ceva din cele ce erau de făcut, dar încă mai sunt multe de dres. Angajatorii se plâng că statul îi jumulește, angajații se plâng, la rându-le, că angajatorii sunt zgârciți când vine vorba de țechinii de plătit pentru munca prestată și uite așa intrăm într-un cerc vicios în care se simte blocat și vestitul pi, 3,1415…
În sănătate am stat totuși bine, să zicem așa, asta în contextul în care nu ne-a mai podidit nicio pandemie. Am dus-o cu răceli, cu ce a putut fiecare. Numai că dacă e să luăm domeniul sănătății la puricat suntem cam varză, noroc că mai avem niscai anticorpi la purtător. Decât să-ți faci programări la niște consultații ori analize la spital mai bine te duci în pădure și joci table cu ursul. Nu de alta, dar ursul vine mai iute decât vine o consultație la spital. Fiindcă asta e, poți să fii la zi cu plata asigurărilor de sănătate, însă când e nevoie de o investigație medicală te programează peste câteva luni, chiar dacă țipi că aproape că ești pe năsălie și n-ai vreme de irosit. În fine, sănătoși să fim, Doamne-ajută!
În ceea ce privește viața politică, 2024 a fost cumva contra naturii, ca o compresă fierbinte pe un cap cu febră. Un tur întâi al prezidențialelor anulat, un personaj burlesc care mai că era pe cale să ajungă președinte, ceva de se sparie gândul. O seamă de alegători au fost cuceriți de discursul unui cetățean care înșira vorbe chipurile alese, dar nu era în stare concret nici să-ți spună cât e ceasul, că se apuca să-ți dea pilde despre ce a spus nu știu cine care a trăit nu știu când. E bine să fim foarte scrupuloși în ceea ce privește promisiunile electorale, dar hai să nu cădem în varianta extremă, aceea de adulare a unor inși care îți spun verde-n buză că s-au întâlnit cu extratereștri. Una e să dezavuezi politica și alta e să faci sluj în fața unora care îți treieră mintea cu idei crețe, fără cap și fără coadă.
Cum am stat la sport în 2024? N-am sclipit, dar, totuși, am obținut niște medalii la Jocurile Olimpice de la Paris. La handbal feminin, la Euro, nu am făcut doar act de prezență, iar la fotbal, la Campionatul European, am fost rezonabili. Semn că sportul nostru nu e nicidecum pe ducă, doar că are nevoie de susținere, adică de bani. Performanța nu se face cu trifoi, ci cu sprijin material. Iar asta ar trebui s-o priceapă toți cei cărora li se spune, pompos, ”decidenți”.
PS: Asta a fost ”Retrospectiva scurt pe doi”. Dacă aveți și alte idei, veniți cu ele, sunt oricând bine primite. În rest, să fiți iubiți și s-auzim numai de bine 🙂
Tiberiu SABO
Sursa foto: pixabay.com
Citește și: Despre națională și marele ei câștig din 2024