Complex hotel-restaurant „Minerul”, fost hotel „Ștefan”, Monument istoric de arhitectură, secolul XIX
Pe latura vestică a Pieței Centrale din Baia Mare, în anul 1874, în timpul primarului dr. Fésüs Menyhért, a fost finalizată construcția numită „Casina Hotelului Ştefan”. În urma incendiului din anul 1905, hotelul a fost distrus într-o mare măsură, ceea ce a necesitat refacerea sa.
Lucrările au început în anul 1908 și au fost finalizate doi ani mai târziu, în 1910. Planurile noului Hotel „Ștefan” au fost realizate de arhitecţii Balint și Jambor, iar conform acestora clădirea cuprindea un hotel, un restaurant, o cofetărie, o berărie, o sală de recepţie și o sală de teatru. Edificiul era în proprietatea orașului Baia Mare, care își rezerva astfel dreptul de a-l închiria diferiţilor antreprenori.
Musical & Jazz
În sala mare a restaurantului aveau loc numeroase și diverse activități, dintre care cele mai frecvente erau expoziţiile de pictură și balurile. Totodată, la restaurant, atmosfera era asigurată de diferite trupe de muzică, printre care și de jazz.
Teatrul
Spațiul pentru reprezentații teatrale și alte spectacole era foarte cochetă, cu lojă și cu o capacitate de peste 300 de locuri în perioada interbelică. De altfel, orașul avea o veche tradiţie teatrală, prima trupă de teatru fiind consemnată documentar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, mai precis în anul 1796. Cel mai mare actor pe care l-a dat orașul și care a reușit să dezvolte o carieră de mare succes a fost Lendvay Márton (1807-1859).
După anul 1918 reprezentaţiile au aparținut atât trupelor de teatru românești, cât și maghiare din Satu Mare, Târgu Mureș, Cluj sau București.
Cinematograf
În perioada în care nu erau reprezentaţii teatrale, în același spațiu din Hotelul „Ștefan” (numit în perioada interbelică „Ștefan Vodă”) funcționa Cinematograful.
În anul 1918 știm că deja rulau filme. Primii ani de după Marele Război, fiind încă sub imperiul filmelor mute, au determinat conducerea cinematografului să achiziţioneze un pian pentru acompaniament.
În anul 1925 s-a elaborat și un statut al cinematografului Baia Mare, proprietar al acestuia fiind orașul. Evoluţia artei cinematografice a făcut ca și cinematograful din Baia Mare să se modernizeze. Astfel, în anul 1926, s-a achiziţionat o mașină modernă de proiecţie, de fabricaţie germană, care a costat 120.000 lei și datorită căreia calitatea proiecțiilor s-a îmbunătăţit.
În anul 1933 s-au introdus reguli stricte la cinematograf, fiind anulate toate reducerile și avantajele care transformaseră, în ochii autorităţilor locale, această instituţie de cultură într-un institut de binefacere. La cinematograful din Baia Mare rulau cele mai noi filme, atât din Europa cât și din America. Acest lucru arată faptul că din punct de vedere cultural, orașul Baia Mare era în pas cu ceea ce se întâmpla în lume.
Unirea cea Mare
Un moment important din povestea acestui edificiu este legat de evenimentele care au hotărât soarta națiunii române la sfârșitul anului 1918. În contextul pregătirilor pentru desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din ziua de 1 Decembrie 1918, Hotelul a găzduit delegații aleși ai românilor din aceste părți care urmau să participe la forumul national.
După Marea Unire, în perioada interbelică, viața politică era la fel de tumultoasă ca și viața culturală și, de multe ori, se desfășurau în aceleași spații dar, desigur, în perioade diferite. Conform afișelor care se distribuiau prin oraș,membrii Partidului Național-Țărănesc au fost rugați să participe la „Adunarea partidului care se va ținea la 26 iunie, la ora 11 a. m. în sala cea mică a Hotelului Ștefan Vodă”, chemare semnată de președintele local partidului, antreprenorul Alexiu Pokol (1872-1935).
Pokol (primar al orașului în perioada 1927-1928) s-a remarcat prin mai multe gesturi spectaculoase, cel mai cunoscut fiind cel prin care a donat Casei Regale o cantitate impresionantă (3,6 kg) de aur pentru realizarea coroanei Regina Maria cu prilejul Încoronării din 1922.
Dintr-un alt afiș aflăm că Partidul Național Liberal „va aranja în sala cea mare a Hotelului Ștefan 2 adunări mari…. pentru alegătorii români… ” adunări în care dr. Teofil Dragoș (1874-1934) urma să explice programul partidului în campania electorală. Avocatul T. Dragoș a fost o personalitate de prim rang, fiind prefect al județului Satu Mare în 1922, președinte al organizației județene a PNL în perioada 1928-1934, parlamentar în mai multe legislaturi.
În perioada comunistă, locațiile au avut denumiri precum Hotelul „Minerul”, Restaurantul „Ardealul”, Cinematograful „Minerul”, Complex hotel-restaurant „Minerul”.
Punct de reper esențial pe harta orașului, edificiul așteaptă necesarele lucrări de restaurare care să-i redea farmecul și strălucirea de odinioară.
Autori text: Viorel RUSU și Lucia POP
Sursa documentară:Viorel Rusu, Lucia Pop, „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare”, Seria „Muzeul Viu” nr. 8, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Ediția a II-a revăzută, Baia Mare, 2024.