Începând cu această săptămână, readucem la viață câte un colț de istorie băimăreană lăsat în urmă de arhitectura urbană mai veche sau mai nouă a orașului denumit cândva Rivulus Rominarum. Mulțumirile noastre revin tuturor celor care au contribuit la documentarea și realizarea acestor picturi ale vremurilor de care comunitatea locală este, cu siguranță, mândră. (Redacția ZiarMM.ro)
Clădiri și edificii cu poveste
Hanul „Vulturul Negru” – Str. Vasile Lucaciu nr. 2 (colț cu str. 1 Mai)
Monument istoric de arhitectură, secolul XVIII
Hanul Vulturul Negru, a fost consemnat în izvoare istorice sub numele de Aquilla Nigra, Fekete Sas sau Schwarzer Adler. Edificiul, vechi de aproape 300 de ani, a găzduit începând cu anul 1736 un autentic han (proprietatea orașului), care s-a bucurat de foarte mare popularitate în această regiune. Aici au înnoptat și s-au odihnit de-a lungul timpului negustori veniți la târgul din piață, veniți cu mărfuri în tranzit, călători sosiți din toate părțile, au fost găzduite personalități importante ale vremii. Pe faţada dinspre strada Baia Sprie, pe o placă aurie, este consemnat un astfel de moment: „Ist szalt mag Petöfi Sándor, 1847 szept (ember) 8 án” (în traducere: „Aici a poposit Petöfi Alexandru 1847, septembrie 8”).
Hanul se pare că a funcționat în această locație până în jurul anilor 1870, când aici s-a instalat, pentru o perioadă de timp, primăria orașului. În primele decenii ale secolului al XX-lea, funcțiile clădirii au fost diferite. După anul 1918, primăria a revenit în acest imobil, iar în anul 1950, localul a fost preluat de Sfatul Popular Regional Maramureş, pentru ca în anul 1955, să revină primăria (sub numele de Sfatul Popular Orășenesc), care și-a avut aici sediul până în anul 1968.
Imobilul a găzduit apoi (pentru aproximativ doi ani) Comitetul Judeţean și Municipal al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), Consiliul Judeţean și Municipal al Organizaţiei Pionierilor, iar din anul 1970 până în anul 2001, a fost sediul Judecătoriei municipiului Baia Mare. Cercetările arheologice efectuate în anii 2002-2004, au scos la iveală faptul că edificiul inițial a fost extins treptat prin construcții adăugate și încorporate construcțiilor vecine.
În prezent, edificiul are funcții diferite (aici își desfășoară activitatea mai multe structuri organizaționale ale Primăriei) și atrage în mod deosebit atenția prin portalul intrării din zona pietonală de pe strada Vasile Lucaciu. Subsolul are parţial boltă cilindrică din cărămidă. La parter, încăperile au bolţi cilindrice, iar la un etaj, un tavan drept. Şarpanta este în stil baroc și dă un aspect plăcut clădirii, ieșind mult în evidență în ansamblul arhitectonic al Pieţei Libertăţii.
Autori text: Viorel RUSU, Lucia POP
Sursa documentară: Viorel Rusu, Lucia Pop, „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare”, Ediția a II-a revăzută, Baia Mare, 2024