În 1893, a fost înființat primul partid social-demorat din România, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, PSDMR.
Ce ne spune PSD-ul zilelor noastre pe site-ul propriu
În România, a crescut numărul cluburilor de stânga, astfel încât la 31 martie 1893 este fondat la București Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Principalele obiective ale social-democraților erau adoptarea votului universal; învățământ liber și gratuit; egalitatea dintre femei și bărbați; programul de lucru de opt ore pe zi; impozitul progresiv; o întinsă descentralizare și autonomie comunală; credite accesibile pentru țărani, meșteșugari sau muncitori. Membri marcanți au fost Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ioan C. Frimu.
Cu impozitul progresiv nu au rezolvat nici azi…
Alte evenimente, în istorie
1437: A izbucnit răscoala țărănească de la Bobâlna. De la zeciulă, bat-o vina…
1685: Johann Sebastian Bach, compozitor german (d. 1750). Cunoscătorii spun că e cel mai armonios meșteșugar al sunetelor clasicismului muzical. Le dăm crezare.
1877: Războiul de independență – Guvernul României a hotărât mobilizarea generală a armatei. Peste un an, în martie 1978, se semna Tratatul de Pace ce recunoștea independența României. Costul uman: 4.300 vieți.
1889: A fost inaugurat Turnul Eiffel, cea mai înaltă construcție din lume la acea vreme (324 m) și percepută de către majoritatea populației orașului Paris ca fiind o „rușine” care ar trebui să rămână doar 20 de ani. A mai trecut ceva vreme de la presupusa dispariție și… Eiffel-ul rămâne un simbol al orașului. Al Franței, chiar.
1938: Carol al II-lea a desființat toate partidele politice și a instituit Consiliul de Coroană ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri „consilieri regali” numiți de rege, cu rang de miniștri de stat. Mai cunoaștem niște personaje contemporane care ar desființa partidele politice. Sigur, în alte condiții decât cele de acum aproape 100 de ani.
1933: S-a născut poetul Nichita Stănescu (d. 1983).
”Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”
1967: Jimi Hendrix și-a ars chitara la London’s Astoria Theatre. Copilul teribil de nebun al muzicii. Cel mai, cel mai, cel mai. Să fie primită, maestre, ”jertfa” ta! Dar oare chiar a meritat să distrugi în felul acela generatorul de sunete incredibile?
Citește și despre Ziua Mondială a Teatrului.