O postare asumată, care nu mai are nevoie de niciun comentariu. Ce scrie o tânără din Cluj, ce lucrează în domeniul aviației.
Azi dimineață, în tura mea de la aeroport, am trăit un moment care m-a revoltat profund.
Primul pasager care a coborât din avion a fost George Simion, candidat la președinție. L-am salutat respectuos, așa cum salutăm fiecare pasager, indiferent de funcție, nume sau convingeri politice.
Câteva secunde mai târziu, am fost martoră a unei scene care m-a întristat sincer: colegul meu, care urma procedura standard de debarcare, a fost tratat cu superioritate și dispreț.
Ton ridicat, agitație, presiune verbală: „N-am timp, mă!” „Hai, mă, că eu sunt așteptat!”
Când i s-a spus că nu poate merge neînsoțit, a cerut numele colegului, iar apoi l-a fotografiat fără acord, deși i s-a explicat clar că nu are voie.
Toate acestea doar pentru că i s-a cerut să respecte o regulă simplă: să aștepte ca toți ceilalți.
Dacă unui om care își face meseria îi vorbești cu „mă!”, cum vei trata o țară întreagă?
Respectul nu e o favoare. E o datorie – mai ales când vrei să conduci.
Text postat pe contul de Facebook Mara Alexandra.