În credința populară această zi de 15 august desparte perioada caldă a anului de perioada rece care urmează. Pe parcursul postului Sfintei Mării mai avem o sărbătoare, cea a Schimbării la față, din 6 august, și în satul tradițional doar până în 6 august se putea dormi afară pe prispă. Nu lipsesc interdicțiile alimentare și cu două zile înainte de această sărbătoare nici măcar focul nu se aprinde în vatră. În dimineața sărbătorii fetele culeg florile și împodobesc icoanele din biserică, pentru că toată familia să fie apărată de necazuri, femeile aduc rugăciuni legate de membrii familiei, iar bărbații se roagă pentru recolte bogate. După 15 august și până în 8 septembrie este bine să fie semănate toate recoltele de toamnă. La biserică se duc strugurii și prunele, care apoi se împart cu ceilalți săteni. Tot acum coboară oile de la munte, respectiv nu se spune La Mulți ani acum, ci numai în 8 septembrie.
„Este unul dintre posturile cele mai dure, chiar dacă este scurt. În satul tradițional, în această perioadă nu se mânca de dulce, nici măcar uleiul nu se folosea ca și grăsime. Sărbătoarea Sfintei Mării Mari era o sărbătoare foarte importantă și iubită în satul tradițional. Anul bisericesc începe la 1 septembrie, iar prima mare sărbătoare după 1 septembrie este 8 septembrie, Sfânta Mărie Mică, care înseamnă Nașterea Maicii Domnului. Anul bisericesc se încheie așadar cu Adormirrea Maicii Domnului. După ce Fiul ei s-a înălțat la cer sigur că Maria a trăit cu gândul la ziua în care se va reîntâlni cu Fiul ei. Așa cum a fost trimis Arhanghelul Gasvril ca să vestească că va deveni mamă,și de această dată Dumnezeu l-a trimis pe Arhanghelul Gavril cu trei zile înainte să o anunțe că a venit vremea să treacă din această lume, lucru care nu a întristat-o deloc, dimpotrivă. Primul lucru care l-a făcut a fost să urce muntele și să se roage în gradina în care s-a rugat și Fiul său.
În momentul când a intrat în grădină, toți copacii s-au plecat în fața ei. A coborât de pe munte și și-a chemat toți vecinii și prietenii despre ce urmează. Ea le-a atras atenția că va fi alături de ei și de dincolo și îi va juta. În acest timp pe cer au apărut nori negri care aduceau pe cei 12 apostoli care urmau să participe la înmormântarea Măriei. În timp ce se ruga și-a dat sufletul. Sfântul Petru a început să cânte și din ceruri s-au auzit corul îngerilor care au însoțit-o pe tot drumul. Cei care nu credeau au trimis niște oameni să încerce să răastoparne trupul Mariei, cei care au încercat să se apropie au orbit. Unul singur a reușit și atunci palmele s-au desprins de brațe, dar pentru că atunci și-a cerut iertare pentru ce a vrut să facă Dumnezeu nu l-a mai pedepsit.
Toma este cel care a ajuns după trei zile de la înmormântarea Măriei, îi roagă pe apostoli să îl ducă la mormânt și să îi arate trupul Mariei. Merg acolo, găsesc mormântul deschis și doar giulgiul. Toma își ridică ochii spre cer și o vede pe Maria ridicându-se la cer cu trup iar Maria își desprinde brâul și îl întinde ca să vadă și să creadă. Acel brâu a devenit acel frumos curcubeu care apare după fiecare ploaie”, ne spune Janeta Ciocan, etnolog.
Dragoș HOJDA