O problemă majoră cu care se confruntă sistemul educațional actual este legată de hărțuirea elevilor de către alți elevi. Dacă în trecut lucrul acesta se întâmpla în cadrul școlii, noile metode de predare oferă noi și noi posibilități pentru acest tip de comportament dăunător copiilor. Ascunși în spatele unor conturi fictive sau chiar folosind date reale, cei care recurg la cyber-bullying își intimidează victimele pe rețelele de socializare, punându-le în ipostaze jenante, făcându-le vulnerabile în fața colegilor, prietenilor, rudelor, profesorilor etc.
Neglijată decenii la rând, această problemă este una căreia tot mai mulți copii trebuie să îi facă față, iar reacția școlii sau a altor instituții abilitate lasă de dorit. Necesitatea unei intervenții ferme din partea autorităților este evidentă, în condițiile în care numeroși elevi refuză să participe la cursurile on-line, din cauza hărțuirii la care sunt supuși atunci când utilizează camera web.
Unul dintre cei care au luat atitudine vizavi de această chestiune este și senatorul USR Maramureș, Dan Ivan, interpelarea sa adresată Ministrului Educației făcând referire la copiii deveniți victime ale cyber-bullyingului. Citită în plenul Senatului României, solicitarea a suscitat atenția presei centrale, care a preluat subiectul. Parlamentarul maramureșean a cerut în mod expres implicarea Ministerului Educației pentru reducerea efectelor generate de fenomenul hărțuirii on-line.
”Internetul este un instrument fără de care nu reușim să ne descurcăm în perioadele în care, în contextul pandemiei, copiii noștri nu au acces fizic la școală, însă modul în care este folosit ne va arăta dacă este benefic sau nu pentru noi pe termen lung. Copiii ai căror părinți nu au posibilitatea de a-i asista sau verifica în timpul folosirii internetului pentru a avea acces la școala on-line, sunt expuși diverșilor factori negativi pentru psihicul lor. Cu certitudine, una dintre cele mai răspândite probleme în mediul on-line, mai ales pe rețelele de socializare, este hărțuirea (cyber-bullyingul). Și doresc să vă aduc la cunoștință, domnule ministru, ca mi-au fost prezentate diverse cazuri de copii depresivi, victime ale agresiunilor verbale venite din partea colegilor cu referire la aspectul lor fizic, în timpul orelor de curs, sau cu privire la locul în care studiază acasă, unde le este pornită camera video. În aceste circumstanțe, unii elevi au decis să nu mai utilizeze camerele video, fapt care a dus la reacții din partea cadrelor didactice, acestea din urmă având de ales între a accepta situația sau a-i pune absenți pe elevii în cauză.
În aceste condiții, vă întreb:
- Cine își asumă protejarea copiilor de astfel de atacuri?
- De ce această asumare cade doar în sarcina părinților, care trebuie să gestioneze situația printr-un sistem de control parental?
- De ce Ministerul Educației nu a dezvoltat un program propriu de predare în sistem online, personalizat, care să nu expună copiii și pentru care sa se ceară acordul tutorilor legali?