Cea mai importantă piesă de port din sezonul rece în Maramureș este guba. O poartă femeile, copiii, bărbații, indiferent de vârstă. Materia primă folosită pentru prelucrare este lâna toarsă gros, în culoarea sa naturală, albă, sură sau neagră.
Marița Grigor din Chiuzbaia ne-a povestit cum se fac gubele. „Îi mult de lucru până faci o gubă. Prima dată se pregătește lâna. După ce tunzi oile primăvara, lâna trebe spălată, pusă de-a moi în apă caldă, zolită bine în covată. După ce o scoteam trebuia limpezită până mere apa limpede di pă ié. Apoi o întindem pă graduri să să uște, apoi scălmânată, apoi dată pân hrebân, apoi o parte o pui de caiere. Pui caiere și torci. Apoi trebe țăsută. După țăsut trebe prinși lații tăți cu ață și duși la vâltoare. Acolo umblă 4-5-8 ore, care cum, nu scad toate la fel. Dup-aceie o croim și o coasem tăt cu ață de lână toarsă. Se coase cu mâna. La alea cu bdiți, se pune bdițu manual, tăt la 3-4 rânduri să pune bdițu cât ține tiara de lată, e lucru migălos da ies foarte frumoase.
Vara să întreține foarte greu o gubă. Îi musai spălată măcar o dată și pusă la soare. Să spală la vâltoare. E foarte greu cu moliile, mai demult punem frunze de nuc, bosâioc pân ele, le miști de ici-colo, nu le lași luni de zile împăturate.”
Text de Podut Maria Mirela
Foto: Felician Săteanu
Preluat de pe Centrul Culturii Tradiţionale Maramureş