- Publicitate -
Ad imageAd image

George Alexandru Oros: Luna decembrie în halat alb

Ad imageAd image
Ad imageAd image

Crăciunul bate la uşă, cârnaţii au fost afumaţi, cozonacul este ȋn cuptor… Cu toate acestea sute de angajaţii din sistemul de sănătate maramureşean merg la muncă. În acest tablou perfect pentru oricine a călcat vreodata pragul unui spital, oferindu-ne o privire dincolo de perdeaua sanitară, pe atât de ȋnfiorătoare, dar mereu emoţionantă, luna decembrie ȋn sistemul sanitar este o lună ca oricare altă perioadă din an. Acolo unde sărbătorile sunt, câteodată, doar ȋn calendar.

Ajunul Crăciunului, o dimineață de iarnă ȋn care abia face ochi tu ieși grăbit pe ușa casei, ignorând bradul deja împodobit. Străzile sunt pustii, ajungi repede la spital. Peste tot în oraș, la ora asta, se aștern mese…sau se doarme cu sete. Tu te schimbi în “pijamalele” de spital (oricare ar fi culoarea sau meseria lor!) și cutreieri saloanele, “la vizită”. Spui o vorbă de sărbătoare, scrii medicația sau faci un pansament. Sunt puțini pacienți. Uneori, de Crăciun sau alte sărbători oamenii ignoră boala și medicii sau asistentele respiră poate mai usor. Brăduțul din colțul secției și colindele (de peste tot) te relaxează și te aduc (poate!) în fața unei felii de cozonac și a unei cafele cu colegii.

De gardă-n ajunul Crăciunului sau chiar în zi de sărbătoare, este o declaraţie de dragoste pentru toţi cei care-şi petrec sărbătorile in linia ȋntâi, aducănd pe lume copii şi salvând vieţi omeneşti ȋn cea mai frumoasă perioada a anului. Nu este cadoul perfect pentru Crăciun, doar că toată povestea frumoasă a lunii decembrie ne face mai buni, ne readuce zâmbetul pe buze şi bucurie ȋn suflete. Însă nu trebuie să uităm că ȋn faţa suferinței, ba chiar a morții, nu mai contează că suntem femei sau bărbați, ba nici chiar copii, tineri sau bătrâni, bogați sau săraci, oameni simpli sau demnitari. Suferinţa, boala ne arată că suntem egali, iar ceea ce face diferența este noblețea caracterului și demnitatea vieții. Inimile se deschid, gândurile se duc către cei dragi, apropiați.

Simți, trăieşti fiecare clipă a magiei sărbătorilor, acasă se desfac cadouri, aici la spital nu găseşti prea mult timp, mănânci o prăjitură pe fugă, bei o gură de cafea la fel de repede și…sună telefonul: – ruptură de splină, infarct miocardic, hemoragie digestivă, se aude la celalalt capăt al telefonului. Iei rapid de mână spiritul sărbătorilor și îl înghesui într-un sertar interior închis bine. E momentul să fii lucid și eficient, bucuria, ca și teama, furia sau tristețea nu își au locul.

Moartea nu își face brad de Crăciun și nici nu acordă premii de consolare. Rezolvi cazul. Aici şi ȋntotdeauna trebuie să fim puternici, să mergem mai departe, să dăm dovadă de umanitate și să ajutăm oamenii din jur. Aici, unde colegii, colegele colectivul din care facem parte ȋnseamnă, practic, o a doua familie. Petrecem ȋmpreună cel puţin la fel de mult timp, dacă nu chiar mai mult, decât cu familia.

Și pentru că, Crăciunul e despre oameni și cu oameni, colindătorii au poposit și pe la noi.I-am primit cu multă bucurie și cu daruri așa cum e datina străbună. Vremea colindatului abia începe tocmai de aceea vă dorim tuturor colegilor de breaslă, medicilor, asistenţilor medicali, registratorilor medicali, infirmierilor, brancardierilor, personalului tesa, personalului auxiliar, tuturor angajaţilor, multă putere de muncă, răbdare și să rezistăm în sistem având coloană vertebrală, tratându-i pe ceilalți şi pe pacienți ca și cum ar fi parte din familia noastră!

Sărbători fericite lângă cei dragi! Crăciun Fericit!

Manager
Oros George Alexandru

Distribuie articolul
- Advertisement -
Adaugă un comentariu