Pentru această săptămână, în cadrul programului muzeal „Exponatul săptămânii”, vă propunem o foarfecă din argint pentru lumânări, realizată în secolele XVIII-XIX, păstrată în colecția de istorie modernă a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foarfeca a fost folosită atât la stinsul lumânărilor, cât și la tăierea fitilului la o anumită înălțime, potrivită pentru utilizarea următoare. În epocă existau și clopoței pentru stinsul lumânărilor, aceștia împreună cu foarfecile comercializându-se sub formă de seturi. Cu ajutorul casetei dreptunghiulare atașate foarfecii se măsura înălțimea fitilului, acesta fiind pregătit pentru utilizarea următoare.
Acest tip de foarfecă de lumănări apare în jurul anilor 1500 sau 1600, fiind utilizat cu precădere în zonele colonizate ale Americii. Modelele sunt din diverse materiale: fier, cupru și argint. Foarfeca din colecția muzeului nostru este din aliaj de cupru cu argint, așa cum se obișnuia și în cazul seturilor de tacâmuri, utilizate la mesele festive ale înaltei societăți. Moda tacâmurilor a atins apogeul între anii 1870 și 1920, când acestea erau foarte căutate. La o masă festivă pregătită cu rafinament și eleganță nu lipseau sfeșnicele cu lumânări, iar orice mic detaliu era urmărit cu atenție de reprezentantele înaltei societăți.
Foarfeca din argint din colecția noastră muzeală, cu siguranță a avut un rol important în aranjarea meselor festive, în pregătirea și stabilirea înălțimii fitilului lumânărilor. Foarfeca prezintă și o monogramă – „E N” – acestea fiind, probabil, inițialele proprietarului și două însemne ștanțate care au legătură cu meșterul și materialul folosit.
Inventarea în anul 1825 de către Joseph Cambacères a fitilului împletit care se consumă prin ardere a dus la pierderea treptată a importanței acestui tip de foarfeci.
dr. Sorana Mișca, muzeograf
dr. Câmpeanu Marius, muzeograf