Floarea-de-Colț, un simbol al Maramureșului, celebrată pe 5 martie

Ad imageAd image

Pe 5 martie, este celebrată Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.), un simbol emblematic pentru România, dar în special pentru județul Maramureș, recunoscută ca ‘monument al naturii’ și protejată prin lege, încă din 1933, în diverse rezervații naturale.

Această floare se găsește în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, precum și în masivele Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. Botanistul român Alexandru Borza a realizat, în 1911, primul studiu detaliat al florii-de-colț, el având meritele pentru declararea acesteia ca ‘monument al naturii’.

Aspectul și trăsăturile sale unice au inspirat o varietate de denumiri, printre care Wollblume (‘floarea de lână’) atribuită de naturalistul elvețian Konrad Gessner în secolul al XVI-lea, precum și ‘Klein Löwenfuss’ (‘piciorul mic de leu’), ‘étoile du glacier’ (‘steaua ghețarului’), ‘étoile d’argent’ (‘steaua de argint’) și ‘immortelle des Alpes’ (‘floarea veșnică a Alpilor’). Aceste denumiri au fost folosite de diferiți botaniști și biologi pentru a descrie floarea.

În limba română, floarea-de-colț este cunoscută și sub alte nume precum albumeală, albumiță, edelvais, steluță și floarea-doamnei.

Sursa foto: depozitphotos

Distribuie articolul
4 Comments