”Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”
Mark Twain
Devine tot mai evident că avem o mare problemă. De fapt sunt mai multe… Economia care merge în slalom din inerție, guvernarea ce pare un vehicul supraîncărcat cu pană la roți, Parlamentul devenit un circ perpetuu fără gladiatori, dar cu filisteni de toate culorile și nația divizată și înrăită, anesteziată seară de seară de tonomatele de presă cu barbă, chelie, proteze ceramice, fețe liftate sau ochi ciocuși.
Fac pauze când tastatura o ia razna. Nu este pe motiv de parkinson, ci de cutremure locale, generate de utilajele grele din imediata proximitate, prezență neasumată de mafia imobiliară. De fapt, în perete cu clădirea istorică unde încerc să muncesc, se lucrează în draci, la un proiect posibil ”legal/ilegal”, ce disperă populația din zonă.
Zgomot, zdruncinături, praf, uneori și țipete de șef care-și impune autoritatea prin decibeli, nu competență. Privit de sus, locul pare a fi din orașului Dnipro, Ucraina, spațiu unde un complex de restaurante și mai multe clădiri rezidențiale au fost distruse de atacul recent al dronelor rusești.
Superbi în hărnicia și graba lor dementă, demolatorii, trimiși de firma cu denumire anglicizată care nu are nici un respect pentru legislația SSM, au ras totul cu maximă eficiență, inclusiv peretele pe care era fixat distribuitorul de semnal pe fibra optică. La naiba cu locuitorii, instituțiile sau entitățile ce plătesc pentru a funcționa în centrul istoric băimărean.
Dacă în perioada de consultare publică a PUZ-ului au stat cu degetul în dos sau nări, nu au decât să suporte consecințele. Mediul de afaceri trebuie să duduie, antrepenorii sunt privilegiați și elogiați, orașul are nevoie de tot mai multe luxeturi imobiliare, construite repede, bine și scump, sub sloganul ”Reședința Revoluției”. Un proiect parte a unui demers propagandistic, o lozincă de marketing ce face trimitere la o comunitate de altfel abulică.
Cu siguranță că onor primăria nu știe, de fapt nici nu este interesată, că Ica néni de pe strada Țibleșului are 95 de ani, fiind aproape surdă și oarbă, iar Kari bácsi este în al 87 an, suferă de demență severă și singurătate pe strada Mihai Viteazu. Cine să meargă să le ceară opinia dacă DAS-ul este sufocat de muncă, iar ONG-știi au devenit… dezvoltatori imobiliari de frunte.
Nu sunt împotriva dezvoltatorilor, organizați sau nu în haite comerciale ori lucrative, faună ce a împânzit zona metropolitană cu imobile individuale sau colective de prost gust. Mai ales că unele sunt situate în zone improprii și funcționează ca niște adevărate aspiratoare de prafuri cianurate din iazul de la Bozânta. E treaba autorităților locale și a instituției prefectului să autorizeze și să constate respectarea legalității atacurilor termitelor imobiliare.
Cât privește cetățenii, părerea lor contează mai puțin decât un reel sau un spot pe Tik Tok. Altfel, parlamentarii veniți de la București, mulți din categoria oamenilor fără demnitate… ajunși demnitari, s-ar fi întâlnit cu membrii comunităților și nu cu reprezentanții instituțiilor cu ”atribuții în domeniu”. Știți, acele jalnice personaje supra(ne)calificate și numite politic pe funcții, care azi sunt la Mediu, mâine, la Ambulanță, poimâine, la Apele Române sau eșuați la statistică.
Campania electorală merge prost, candidații fiind mai interesați să-și atace contracandidații decât să prezinte proiecte pentru România. Zilnic apar sondaje mirobolante care îl dau pe analfabetul funcțional neolegionar ca posibil învingător, deși nu are susținerea cetățeanului Georgescu, personaj cumințit de posibilitatea inclulpării sale în niște dosare penale. Candidatul alianței electorale vorbește bine, dar nu punctează, plagiatorul drujbist doarme cu șapca roșie în cap, USR-ul i-a subtilizat bretelele lui Nuți ca să-l spânzure pe chiriașul bucureștean, pentru o mai bună vizualizare, de pasajul Unirii.
Încă nu știu cu cine voi vota, îmi place to mai mult Dame Șandru, mai ales că se încadrează în standardele UE, fiind ușor anorexică, deșteaptă, subtilă, școlită și vorbește limbi străine, asemenea doamnelor Ursula, Roberta și dottore Giorgia. Doar că vox populi preferă arhetipul Tanti Lenuța sau madam Șoșoacă…
”Data viitoare, mereți dracu’ la vot!”
Folclor urbano-rural contemporan
SOMOGYI Attila
De același autor: Despre boții și trolii din campania electorală