Jurnalistul Cornel Sabou continua seria dezvaluirilor ilegalitatilor care au loc la Penitenciarul Baia Mare. Un al treilea material referitor la circuitul aprovizionarii detinutilor cu telefoane mobile, sistem coordonat de anumite cadre, a fost publicat pe blogul acestuia. In cursul acestei zile, conducerea Penitentciarului se afla la Bucuresti. Ramane de vazut care este legatura intre materialele publicate de Sabou si vizita la centru.
Reproducem integram materialul lui Cornel Sabou. Concluziile vor fi trase mai tarziu.
Cadrele de la Penitenciarul Baia Mare implicate in afacerile ilegale cu telefoane mobile se acopera atat prin diversiuni, minciuni, falsuri, cat si prin actiuni violente, unele doar incurajate, altele in mod direct aplicate. Despre violenta voi vorbi insa cu alta ocazie. Deocamdata ma limitez la afacerile cu telefoane patronate de ofiterul Flore Gavris.
Structurilor superioare din ANP li se toarna baliverne de genul “ii protejam, toleram si acceptam pe unii ca sa putem controla ansamblul” si cu asta se mascheaza de fapt AFACEREA. Pentru ca daca Gavris cu ai lui nu ar aproviziona cu telefoane mobile puscaria, nu ar exista nici fenomenul care sa fie combatut! Elementar, nu?
Dovezi de bun simt, de logica, exista. Am spus deja ca desi s-au confiscat sute (poate mii) de telefoane mobile nu exista nici macar o singura ancheta interna care sa clarifice TOATE circumstantele care au permis detinutului sa intre in posesia telefonului. Gavris nu a permis niciodata ca o ancheta sa ajunga, de exemplu, la agentul Ionica Ghilvaci, care aducea telefoanele in puscarie. Intotdeauna ancheta se bloca atunci cand ajungea la “dealerul” care raspandea telefoanele. Iata cum se intampla asta…
Un detinut este prins cu telefonul mobil. I se intocmeste raport de incident si este anchetat. “De la cine ai telefonul mobil?” este intrebat el. Si detinutul prins spune “de la X”, acest “X” fiind un alt detinut care are aprobarea lui Gavris sa raspandeasca telefoanele, asa numitul (de mine) “dealer”. “X” este intrebat formal daca recunoaste ca i-a vandut un telefon fraierului prins. El, binenteles, neaga si ancheta se inchide. A doua zi, Ghilvaci vine cu un alt transport de telefoane pe care le da lui “X”, si afacerea curge mai departe.
O alta proba indirecta a acestei stari de lucruri este faptul ca “dealerii” de care vorbesc (detinuti cu ani multi de puscarie in spate) nu au fost niciodata prinsi oficial cu telefoane sau alte obiecte interzise. Nici chiar atunci cand au existat plangeri si reclamatii concrete impotriva lor. Intotdeauna au fost protejati pentru c…, afacerea trebuia sa curga! Cunosc personal foarte multe situatii de acest fel, si cunosc toate persoanele implicate, atat de dincoace cat si de dincolo de camera de detinere. Unele episoade o sa le povestesc, chiar daca nu am probe concrete. Va fi credibilitatea mea impotriva credibilitatii “lor”…
Daca ofiterul Flore Gavris nu ar fi organizat toata aceasta afacere infloritoare, in Penitenciarul Baia Mare nu ar fi fost atatea telefoane mobile. In timp ce in alte penitenciare care sunt bine organizate la sectorul “paza interioara”, abia se gaseste un telefon la 4-5 luni (avem, in acest sens, exemplul penitenciarului Gherla), in Baia Mare se gasesc 7-8 si chiar 10 telefoane pe camera, si asta de mai multe ori in fiecare luna!
La Bucuresti nu se raporteaza chiar toate situatiile, iar anchetele interne sunt efectuate foarte superficial. Nu trebuie atinse interesele cadrelor Gavris, Ghilvaci, Neagos etc si nici ale “dealerilor” de dupa gratii. Daca incearca cineva sa scuture tot acest sistem i se baga imediat pumnul in gura. La actiunile de intimidare participa deopotriva cadrele implicate si detinutii protejati informativ. De aceea iesirea din acest cerc pare interzisa, dar nu este imposibila. V-o dovedesc eu acum!
Trist este insa, alt lucru. In spatele acestor sintagme (“fraier”, “smecher”, “dealer” etc) se gasesc, de fapt, oameni, fiecare cu durerile lui, caci viata la puscarie nu e usoara si dorul de cei dragi este mare. Prin incurajarea acestei afaceri cu telefoane, patronata de subcomisarul Flore Gavris, se produc multe drame si inechitati. Cei prinsi cu telefon sunt sanctionati taindu-li-se multe drepturi, apoi liberarea lor este amanata pentru mult timp. Pe de alta parte sunt mereu “jefuiti” si de bani si alte valori pe care le achita pentru a avea telefon.
In Penitenciarul Baia Mare s-a creat deja o stare mare de tensiune din cauza acestor diversiuni organizate de Gavris. Exista multi detinuti nemultumiti nu pentru ca au pierdut un telefon, ci pentru ca sunt folositi ca masa de manevra in interesul unor interlopi protejati de administratie. S-au consumat si cateva conflicte tacute, si se pun la cale razbunari. In fata acestei situatii, Flore Gavris e nepasator si isi continua netulburat afacerile.
Directorul Horea Chis, singurul care ar fi putut reglementa situatia, fiind promovat la Bucuresti, lipseste, iar ofiterii ramasi la comanda nu comenteaza in fata lui Gavris. Alti ofiteri, competenti si de caracter, au fost de mult timp marginalizati si impiedicati sa se manifeste. A avut grija Gavris de asta, in combinatie cu interlopii pe care ii protejeaza.
Aparent, s-ar parea ca nu este iesire din aceasta situatie. Interlopii-lideri, controlati de Gavris, se impun in fata celorlalti detinuti, timorandu-i si chiar folosind violenta. Multe cadre (gen Ionica Ghilvaci si Bogdan Neagos) asculta neconditionat de Gavris, iar la nevoie creeaza diversiuni, intimideaza, ameninta. Nu ai la cine sa reclami situatia, nu are cine sa ia masuri.
ANP este neputincios intrucat penitenciarele au o anumita autonomie locala care le permite sa faca aproape orice. Demersul meu nu este insa unul sinucigas. Eu stiu ca adevarul are putere sa miste si muntii din loc! Asa ca asta voi face.
Voi scrie adevarul cunoscut din interior. Apoi, in cateva luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi libera, iar un Cornel Sabou liber are alta forta sociala. Nu voi abandona aceasta lupta pentru ca am vazut in jurul meu prea multa suferinta nedreapta, prea multe afaceri care se fac pe seama libertatii noastre.
Stiu ca in puscaria Baia Mare s-au tesut multe legende chiar si in jurul meu. Nu m-am obosit sa combat povestile care ma vizau pentru ca am observat ceva. Oamenii care cu adevarat au caracter, care sunt profesionisti si care m-au cunoscut nu se indoiesc de mine! Drept urmare, mai mult pretuieste parerea unui singur om adevarat decat a zece jigodii! Jigodiile n-au decat sa se spele pe cap cu toate diversiunile, minciunile si povestile lor de doi bani, sa negocieze, sa-si imparta si sa-si desparta interese si influente.
Asta e lumea lor, nu e a mea. N-am fost niciodata parte la-mpartit, nu voi fi nici la patimit!
Pregatesc un amplu document cu multe detalii care completeaza imaginea pe care v-am descris-o. Pentru ca tot ce spun eu aici poate fi probat. Nu sunt nici singur, nici singurul care stie, chiar daca acum pare ca sunt singurul care vorbeste.
ZiarMaramures.ro