Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, la finele săptămanii trecute, că angajatorul este cel care trebuie să asigure controale oftalmologice regulate, dar și prețul ochelarilor pentru angajații care lucrează aproape tot timpul la calculator.
Totul a plecat de la o speță de la Cluj, care viza un angajat al Inspectoratului pentru Imigrări care lucra la calculator și care acuza deteriorarea vederii ca urmare a condițiilor de muncă. El cerea decontarea cheltuielilor cu ochelarii sau un spor salarial, cereri evident respinse de instituția la care lucra. Însă CJUE a decis că „obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la această dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului”.
Legislația romanească spune că „lucrătorii au dreptul la un test corespunzător al ochilor și vederii, efectuat de către o persoană având calificarea necesară înaintea începerii lucrului la monitor, la intervale regulate după aceea, respectiv dacă simt dificultăți vizuale care s‑ar putea datora lucrului la monitor”.
„Lucrătorii au dreptul la un examen oftalmologic dacă rezultatele testului menționat mai sus indică necesitatea acestuia. Dacă rezultatele testului menționat sau ale examenului oftalmologic indică necesitatea acestui lucru și dacă nu pot fi folosite aparate de corecție normale, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție aparate de corecție speciale, specifice lucrului în cauză.
Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol nu pot, în nici un caz, să implice lucrătorii în suportarea unor cheltuieli financiare suplimentare. Protecția ochilor și vederii lucrătorilor poate fi prevăzută ca parte a sistemului sanitar național”, arată legislația romanească.
Speța de la Cluj
TJ este angajat în cadrul Inspectoratului General, la Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj (România). Acesta își desfășoară activitatea lucrând la monitor. El afirma că „lucrul la monitor și alți factori de risc, precum lumina „vizibilă discontinuă”, absența luminii naturale și suprasolicitarea neuropsihică, au determinat o deteriorare puternică a vederii sale. Prin urmare, ar fi trebuit, la recomandarea unui medic specialist, să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta scăderea acuității sale vizuale.
Susținând că sistemul național de asigurări de sănătate român nu prevedea rambursarea sumei de 2.629 lei românești (RON) (aproximativ 530 de euro), reprezentând contravaloarea costului ochelarilor de vedere, și anume costul lentilelor, al ramei și al manoperei, TJ a solicitat Inspectoratului General să îi ramburseze suma respectivă. Această cerere a fost respinsă. Ulterior, TJ a sesizat Tribunalul Cluj (România) cu o acțiune având ca obiect obligarea Inspectoratului General la plata sumei menționate. Această instanță a respins acțiunea pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile pentru obținerea rambursării solicitate, în măsura în care articolul 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 nu ar conferi dreptul la rambursarea costului unui dispozitiv de corecție special, ci numai la furnizarea unui astfel de dispozitiv dacă utilizarea sa ar fi considerată necesară.
TJ a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj (România), care este instanța de trimitere, solicitând anularea sa și reexaminarea pe fond a litigiului”, arată CJUE.
Dragoș HOJDA