Bomba mijlocasului Sneijder a asigurat victoria din grupa E a Olandei in partida cu Japonia disputata pe Durban Stadium.
Cum era de asteptat, nu ambii antrenori au optat pentru asezari ofensive. Bert van Marwijk a preferat un 4-2-3-1, in timp ce japonezii au afisat un sistem tip 4-1-4-1, cu numarul 2 Ade ca unic inchizator si mijlocasul reprofilat Honda ca varf.
Olanda a amanat din nou jocul fluid si a apasat pe acceleratie de abia in a doua parte. Pe principiul echipa castigatoare nu se schimba, atat Olanda, cat si Japonia au inceput cu acelasi unsprezece pe care l-au folosit in prima etapa a grupei.
Prima repriza dintre Olanda si Japonia a semanat izbitor de mult cu prima parte a meciului Olanda – Danemarca. Posesie prelungita a olandezilor, dar fara a forta deloc nota. Chiar daca inceputul a fost ceva mai activ, cu doua ocazii trecute in contul europenilor, japonezii au izbutit sa inchida repede spatiile din defensiva, iar filmat pe banca niponilor, managerul Takeshi Okada parea cel mai fericit om din lume.
Totul a fost ceva relativ, Olanda neturand motoarele decat in a doua parte. Incercand relaxati sa gaseasca brese in apararea adversa, baietii lui Bert van Marwijk le-au dat sansa japonezilor sa scape pe contraatac.
N-au fost putine cazurile in care inchizatorul De Jong sau mijlocasul cu sarcini defensive Van Bommel au apelat la faulturi tactice pentru a-i stopa pe rapizii jucatori ai niponilor. Atacurile timide ale olandezilor si replica slaba a ’samurailor albastri’ au facut din prima repriza una plictisitoare, in nota Mondialului echipelor fricoase din acest an.
Punctand imediat dupa pauza prin racheta mijlocasului lui Internazionale, Sneijder, Olanda a preferat sa se puna in pielea japonezilor din prima repriza. Suportand o presiune evident mai mica, europenii s-au aparat cu succes desi in unele momente si-au facut loc si emotiile, trecand ei in postura echipei care adopta contraatacul ca prima arma.
Frica managerului Okada i-a costat pe niponi, adoptand o tactica mai ofensiva inca din prima parte poate altfel ar fi stat lucrurile. In schimb, ambele echipe au avut un punct comun. Varfurile Honda si van Persie au fost invizibile pe toata perioada jocului. Iar daca pentru olandezi a iesit la rampa play-makerul Sneijder, niponii au exagerat prin suturile de la distanta trimise de Okubo.
Multumita cu avantajul minim consemnat pe tabela, Olanda a dat senzatia echipei mari care prefera sa stea la cutie pentru a nu se consuma prea mult, Campionatul Mondial fiind unul destul de lung. Cand spunem asta, cu totii ne gandim la starturile fulminante ale ‘portocalei mecanice’ de la ultimele turnee finale, incheiate brusc dupa grupe, cand toata lumea o vedea in finala, ultimul exemplu de acest gen fiind meciul cu Rusia de la EURO 2008, cand Arshavin si compania au eliminat Olanda desi au plecat cu a doua sansa.
Asadar, la acest Campionat Mondial avem parte de o alta Olanda, una care este mult mai calculata sub bagheta lui Bert van Marvijk si care desi nu rupe norii cum toti se asteptau, este a doua echipa a Campionatului Mondial din Africa de Sud care acumuleaza sase puncte.
Calificata in proportie de 99,9% de pe primul loc al grupei, Olanda va urmari acum cu mare interes desfasurarea grupei F, grupa Italiei si a Paraguayului. Dincolo, niponii au nevoie de o victorie sau de un meci egal, depinde de rezultatul dintre Camerun si Danemarca, in meciul din ultima etapa impotriva nationalei lui Bendtner.