Adevărul axiomatic
Justiția este un concept fundamental al societății umane, principiul major care trebuie să asigure echitatea, corectitudinea și respectarea drepturilor individuale și colective ale oamenilor. Fără justiție, societatea ar fi în haos, iar valorile fundamentale precum libertatea, democrația și pacea ar fi anulate!
În România de azi, justiția a devenit o imensă afacere ce a generat o elită cu atribute decizionale discreționare, o plutocrație ce excede ca putere orice altă instituție a statului. Judecătorii corupți și imorali au infiltrat sistemul judiciar, de la instanțele de drept comun (judecătorii, tribunale, curți de apel) și instanțele specializate (ex. instanțele militare) până la instanțele cu competență constituțională, precum Înalta Curte de Casație și Justiție.
Sunt judecătorii o problemă pentru societate?
Cu siguranță DA… Românii s-au săturat de bugetari privilegiați și nerușinat plătiți. Ce spune cetățeanul despre starea de azi a judecătorilor? Că au uitat prea repede rușinea și spaima de la revoluția din 1989, când fugeau să se ascundă pe la rude, la țară și în locuri ferite. Că au uitat de timiditatea manifestată în primii ani de presupusă democrație, când îmbinau stilul obedient – partinic de judecător ceaușist cu independența decizională. Sau poate le-a fost prea ușor ștearsă din memorie ura românilor împotriva magistraților din specia cozilor de topor, nemernici care au condamnat la închisoare femei ce au avortat din disperare, țărani ce au furat mălai din câmp, mame care sustrăgeau laptele din fabrici, tați care scoteau carne pe furiș din abatoare, bunici care țineau viței ascunși printre mărăcinii din fundul grădinilor.
Vremurile s-au schimbat, iar complicitatea morală între politicienii corupți și judecătorii coruptibili a generat un sistem mizerabil și putred, unul în care hoțul îl propune pe judecătorul care condamnă cu suspendare pentru trafic de influență, abuz în serviciu sau furtul din banii publici. Iar în compensație, hoțul politician și judecătorul special primesc distincții bisericești, unii chiar în pușcărie, pentru a finanța construcția de biserici. Și bineînțeles pentru a nu se amesteca în litigiile sau faptele penale de pe colidoarele seminariilor și din dormitoarele membrilor clerului.
Cât sunt de bogați judecătorii
O regulă simplă a aritmeticii elementare spune că valoarea averii unei persoane cinstite se claculează adunând suma veniturilor licite, din care se scad toate cheltuielile efectuate.
Și totuși, care este averea reală a judecătorilor români, câte case, terenuri, mașini și alte bunuri mobile și imobile dețin? Nu cred că știe nimeni în mod cert, declarațiile de avere fiind sărace față de realitate. Cu toate acestea, nu este nimic ”revoltator” ca un judecător să aibă 7 terenuri, 3 case, 8 apartamente inchiriate, 9 mașini și mai multe conturi bancare burdușite. Cele din paradisurile fiscale sau pe numele altora… nu se pun!
În fapt, judecătorii sunt inamovibili, inabordabili, inaccesibili, infailibili, plutind ca niște îngeri în stratosfera autohtonă, deasupra unei societăți imbecilizate de o adorație și frică inexplicabile.
Separația puterilor – o himeră
În orice societate democratică acționează principiului separației puterilor, care prevede existența în stat a celor trei funcții fundamentale exercitate de autorități distincte, respectiv funcția Legislativă de către Parlament, funcția Executivă de către Guvern și funcția Jurisdicțională de către instanțe. Cele trei ”puteri ”ar trebui să acționeze în condiții de egalitate, într-o colaborare funcțională și cu excluderea interferării unei puteri în atribuțiile altei puteri.
Dar nu se poate vorbi de o separație reală a puterilor în România, dacă executivul este finul legislativului, care este cumătru cu puterea judecătorească, o relație ce înlătură, în buna tradiție balcano-fanariotă, orice posibilitate de obiectivitate și competență.
„Într-o societate justă, nimeni nu este mai presus de lege” – Platon
Filozoful grec antic a emis mai multe axiome utopice, căci nicăieri în lume echitatea și egalitatea în fața legii nu este totală. Nici în Elveția, Canada, țările scandinave, Japonia sau Franța. În nici un caz în SUA, Rusia, China, India sau țările arabe. Și asta, cel puțin în cazul României, din cauza judecătorilor nesimțiți, a politicienilor obedienți, mass-mediei slugarnice și a oligarhiei plutocrato-partinice, numită zoopolitikon.
În cazul judecătorilor, acea parte care răspunde cu slugărnicie la ordinele venite din culise, dispare imparţialitatea și simţul dreptăţii, totul transformându-se într-o justiţie caricaturală și de cumetrie. Iar onorabilii purtatori de robă care se pretează la astfel de acţiuni murdare fac ceea ce fac, știind că orice eroare şi abuz săvârșit nu va fi sancționat sau pedepsit, material, moral sau penal.
Iată motivul principal pentru care a trebuit desființată Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deranja, scurmând independentă în gunoaiele instanțelor, cercetând moralitatea și etica profesională a judecătorilor cu fețe incremenite de dezgust.
Astăzi ”Onoratele Instranțe” sunt liniștite căci se ocupă de competența, moralitatea, imaginea și eficiența judecătorilor gașca numită de la Inspecția judiciară, acel apendice amorf al principalului decident juridic în statul român, oligarhia parvenită ce poartă numele de Consiliul Superior al Magistraturii.
De fapt, ce avem cu judecătorii?
Aproape nimic… doar că pare inacceptabil:
- Țara să piardă 869 de milioane de euro, fonduri europene din PNRR, în condițiile în care nu avem bani să trecem strada. Atât ne costă suspendarea plăților pentru reformele cerute de Bruxelles, inclusiv cele din justiție, cu termen limită până în noiembrie 2025.
- Nu este acceptabil ca judecătorii să fie deasupra legii, cu drepturi și privilegii care generează inechitate socială crasă. Datorită permisivității și corupției lor, suntem conduși de politicieni penali, cu doctorate plagiate, colectori de mită, traficanți de interese, analfabeți, pupători de dosuri și lingători de moaște.
- Fără justificări pertinente, judecătorii sunt astăzi supraevaluați și remunerați în mod nejustificat. În realitate, ca importanță socială și calitate a muncii, ei nu valorează cu nimic mai mult ca un pompier, un medic din sistemul de urgență sau un salvamontist. Cu atât mai puțin în comparație cu un academician sau un profesor de prestigiu.
Aștept cu nerăbdare ca judecătorii să fie înlocuiți de Inteligența Artificială, iar ei să fie trimiși… la munca în zootehnie.
Concluzie
CCR trebuie reformată, deparazitată, depolitizată, scoasă de sub autoritatea/influența CSM și populată pe bază de meritocrație, în condiții extrem de severe. Nu mai putem defila cu pesediști, udemeriști, liberali și alte specii cu izmene politice, personaje care poartă titlul de ”judecător constituțional”. În fapt niște fosile amorțite desprinse din perioada de tristă amintire a dictaturii proletariatului!
SOMOGYI Attila
Citește despre Stânca Tarpeiană – o soluție barbară pentru incompetența și trădarea politică
Sursa foto: Depositphotos