Primii evrei au sosit din Galiția pe la mijlocul secolului 18. În anul 1760 exista deja un minian, iar la începutul secolului 19 trăiau în Borșa aproximativ 250 de evrei.
Numărul lor a crescut constant. În anul 1890 trăiau 1432 de evrei, în anul 1920 2991 de persoane au spus că sunt evrei, iar în anul 1941 numărul lor era de 2409 suflete. În procente asta însemna că evreii reprezentau 20% din populația orașului Borșa.
Prima sinagogă au construit-o în 1800, iar a doua în 1840. Case de rugăciuni mai mici era mai multe, iar școala Talmud-Tora s-a înființat în 1870.
Majoritatea evreilor din Borșa erau adepți ai Curții Hasidice Kosow. Primul rabin al comunității s-a numit Eizik. În 1855 rabin al comunității ajunge Jakow Cvi Waldmann. Acesta a rămas în funcție până în 1883.
Ben Cion Fisch din Borșa, un om înstărit, a fost un mare susținător al sionismului și a cultivării pământurilor din Ereț Israel. Acesta a fost deportat și ucis în Auschwitz.
Un alt mare sionist din Borșa a fost și David Moskovits. Acesta a mers în Israel și a cumpărat mai multe terenuri lângă orașul Tiberias pentru evreii din Transilvania.
Majoritatea evreilor din Borșa era comercianți, proprietari de păduri sau dețineau diferite exploatări forestiere. În perioada interbelică în Borșa existau 12 sinagogi și case de rugăciuni, trei băi rituale și trei cimitire.
Meir Pollak, un evreu din Borșa a fondat stațiunea balneară care s-a bucurat de renume în toată țara.
Ultimul rabin al comunității a fost Mendel Hager. Cei aproape 2500 de evrei din Borșa au fost deportați din ghetoul din Vișeu de Sus. Marea majoritate a fost ucisă în lagărele de exterminare.
După război s-a încercat reorganizarea comunității, dar după anul 1950 aproape toți cei 395 de evrei au emigrat.
Azi, în Borșa, nu mai trăiește nici un evreu.
Asociația Maramureș Heritage