Cazul femeii din Timișoara care s-a sinucis împreună cu cei doi copii ai săi readuce în atenția opiniei publice o altă mare problemă care există și de care se vorbește foarte puțin. O problemă pe care cei mai mulți o neagă, iarr majoritatea vor să pară pe rețelele de socializare ceea ce nu sunt de fapt. Mimarea fericirii pe rețelele de socializare, spun psihologii, este o capcană pe care ți-o întinzi singur.
„Cunoaștem atât de multe cazuri în care oamenii din jur râd cu gura până la urechi, dar sufletul le e ruine. Depresia are cauze și manifestări multiple, dar este aproape întodeauna pierderea legăturii cu sine. Copilul interior are nevoie în fiecare clipă de atenția și prezența noastră. Atunci când copilul își găsește locul în noi, nu mai avem nevoie zâmbete mimate, relații perfecte mimate, citate motivaționale mimate etc. Sugerez un exercițiu cu copilul interior. Ia-ți o jucărie de pluș ce să reprezinte copilul din tine. Vorbește-i zilnic. Alimentează relația cu el. Mulți învață de mici să ascundă emoțiile. Ni se spune că nu e bine să le exprimăm.”- Nu arăta ce simți, o să râdă, o să te judece etc. Trebuie să fii puternic!”
Uite așa, pe nesimțite învățăm să ne dăm cu poleială suferința. O ascundem adânc, o convertim în zâmbete perfecte. Ne depărtăm de noi, de viața din noi. Vedeți cum totul se întoarce în copilărie? Copiii și adolescenții nu sunt învățați să-și cunoască, să-și simtă emoțiile, când emoțiile sunt seva noastră vitală, limbajul corpului, prin ele se exprimă subconștientul. Oare ce vor să ne spună aceste suflete “ vesele”? Oare ce ascund tăcut? Cine e acea parte din noi și care e durerea ei? De ce-i pun farduri precum unui clown? Poate spune:”- Nu sunt bun de nimic,nu voi reuși niciodată, nu merit, sunt o povară, viața e grea. Viața mă DOARE!”, spune Cecilia Ardusătan, psiholog, pentru ziarmm.ro.
Dragoș HOJDA