Originea bradului impodobit dateaza dinaintea erei crestine, cand brazii, ramurile lor sau palmierii erau folositi pentru diferite ceremonii. Nu exista trib, culturi, popoare care sa nu fi avut macar un mit, o legenda legata de brad sau de alte specii cu frunzele mereu verzi.
Egiptenii, spre exemplu, pentru a celebra venirea iernii, in cea mai scurta zi a anului, aduceau crengi de palmier in casele lor ca simbol al triumfarii vietii asupra mortii. Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn de la mijlocul lunii Decembrie pana pe 1 Ianuarie. Ei isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile. Dovezi arata ca scandinavii aduceau omagiu bradului, mereu verde, o sarbatorire a reinnoirii eterne a vietii, chiar daca pe timpul iernii frigul si intunericul par sa puna stapanire pe lume. Druizii practicau o serie de ritualuri, iarna, in timpul carora foloseau crengi de brad ornate cu vasc.
Ca multe dintre traditiile de Craciun din ziua de azi, impodobirea bradului este o fuziune intre ideile crestine si vechile traditii pagane.
Impodobirea pomului de Craciun este un obicei venit din Occident, de la popoarele germanice. Istoricii si etnologii spun ca, in jurul anului 1000, Sf. Boniface, care a convertit germanii la crestinism, a trecut pe langa un grup de pagani care venerau un stejar. De suparare acesta a taiat stejarul si, spre marea lui surprindere, in locul stejarului s-a inaltat un bradut. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credintei in Dumnezeu. Dar, abia in secolul al XVI-lea crestinii practicanti au inceput sa decoreze brazii in perioada Craciunului.
Incetul cu incetul, acesta a intrat in traditia crestina, in toata Europa. in Evul Mediu, case impodobite cu pomi de Craciun apar in provinciile Alsacia si Lorena, dar nu cu ocazia Craciunului, ci mai degraba ca cea a Anului Nou. Prima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare la Riga, in Lituania, in 1510. in 1521, printesa Helene de Mecklembourg a adus obiceiul bradului de Craciun in Paris, dupa ce s-a casatorit cu ducele de Orleans. Mai exista o referire scrisa cu privire la pomul de Craciun in Germania, datata 1531. O alta referinta celebra, din 1601, este a unui vizitator la Strasbourg, care scria despre o familie care decora un copac cu „napolitane si bete de zahar aurii rasucite (zahar de orz) si flori de hartie de toate culorile”.
Marea Britanie a facut cunostinta cu pomii de Craciun in 1841, cand printul Albert, sotul reginei Victoria, de origine germana, a daruit un brad de Craciun familiei regale la castelul Windsor. Obiceiul s-a raspandit cu repeziciune in clasa mijlocie, astfel ca bradul de sarbatori a ajuns in casele muncitorilor si apoi in colonii. in 1850, Charles Dickens descrie pomul de Craciun ca pe o traditie destul de costisitoare in care se puteau regasi papusi, fructe, sabii, bijuterii, mici instrumente muzicale, mobila in miniatura si jucarii.
Pomul de Craciun a patruns mai tarziu si in Orient, prin intermediul catolicismului. in Rusia europeana, Ajunul Craciunului era sarbatorit in padurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toti si impodobit cu lumanari aprinse, bomboane, jucarii, etc. in traditia romaneasca de la sat, regasim acest obicei al impodobirii bradului la nunti si la moartea tinerilor, femei si barbati.
Majoritatea americanilor din secolul al XIX-lea vedeau Craciunul ca pe o ciudatenie. Primul brad in America a fost decorat de catre germanii stabiliti in Pennsylvania in jurul lui 1830. Crestinii americani il considerau un simbol al paganismului si l-au renegat. Cu trecerea timpului, americanii s-au obisnuit si astfel a luat nastere o intreaga industrie legata de ornamentele de Craciun. Traditia de a adauga si lumanari pe crengile bradului este atribuita lui Martin Luther. Se sune ca acesta, in jurul anului 1500, mergand spre casa intr-o noapte de Craciun, a vazut un brad nins, care sclipea in lumina lunii. A luat acasa o crenguta, pe care le-a aratat-o copiilor si pe care a ornat-o cu lumanari. Presedintele Theodore Roosevelt a interzis impodobirea bradului, la Casa Alba, motivand protejarea mediului. Dar legenda spune ca mostenitorii sai aveau ascuns un brad, in camara. Traditia impodobirii bradului de la Casa Alba a revenit in 1923. Secolul XX a adus cu el diferite ornamente: ghirlande, globulete, beculete.
in timp, au inceput sa fie folositi in decorarea brazilor de Craciun ingerasii si clopoteii – pentru a se alunga spiritele rele. in Polonia, bradul era decorat cu stelute, ingerasi si pasari. in Suedia, brazii erau ornati cu figurine (reprezentau animale, copii si ingerasi) colorate, din lemn. in Danemarca, erau folosite steaguri mici, clopotei, fulgi de zapada si inimioare. in China, ornamentele erau confectionate din hartie. Lituanienii isi acopereau brazii cu stelute, forme geometrice si cuiburi de pasari. in Cehoslovacia, brazii erau decorati cu coji de oua colorate. Bradul traditional ucrainean era ornat cu o panza de paianjen, pentru noroc.
Spaniolii si portughezii au introdus pomul de Craciun in America Latina, dar cum acolo nu exista conifere, sud-americanii decoreaza cactusi, pini sau brazi din plastic.
Luminitele din pomul de Craciun au fost inventate in 1917, de un adolescent american, Albert Sadacca, a carui familie vindea decoratiuni si ornamente pentru Craciun. Albert s-a gandit cum sa faca sa transforme bradul intunecat intr-o mare de lumini. in urma unui incendiu in New York, care fusese declansat de lumanari aprinse in bradul de Craciun, lui Albert i-a venit ideea unor luminite electrice. Ca urmare, el a adaptat unele din decoratiunile vandute de familia lui in lumini sigure cu care putea fi ornat pomul. in primul an au fost vandute doar 100 de seturi. in urmatorul an, seturile de beculete colorate pentru pomul de Craciun vandute de familia Sadacca i-au adus venituri de milioane de dolari. Astfel, a inceput una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, beculetele pentru pomul de Craciun. Dupa Primul Razboi Mondial, acest fenomen s-a extins si in Europa, iar la jumatatea secolului trecut a cuprins intreaga lume. O sticlarie din Lauscha a creat inspre sfarsitul anilor 1800 primele globuri de sticla.
Astazi, numerosi creatori si designeri se intrec in a impodobi cel mai frumos brad, iar moda culorilor si a decoratiunilor pentru bradul de Craciun se schimba la fel ca orice alta moda.