De mai bine de un an de zile, maramureșenii care au murit de coronavirus au murit singuri, pe un pat de spital, departe de familiile care ar fi dorit măcar să îi îngroape creștinește, conform tradițiilor. Lucru care nu se poate în contextul actual. Plus că și acest ritual al înmormântării se supune unor reguli clare, numai un număr anumit de persoane pot participa, obligatoriu mască de protecție și distanțare socială.
Se știe că celor decedați din cauza acestui virus care ne-a schimbat viețile începând cu martie 2020 nu li se dă dreptul, susține Episcopia Maramureșului și Sătmarului, „la o ultimă pregătire minimală, umană, demnă pentru un om, în ce privește înhumarea și slujba îndătinată de înmormântare, specifică credinței fiecărui decedat”. Aceste lucruri au fost valabile și anul trecut, iar această chestiune a stârnit numeroase reacții.
Înainte de începerea Postului Mare, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, chiar a făcut referire la această practică, atrăgând atenția asupra modului de „ambalare” al celor răpuși de covid.
„Să-mi fie iertat ceea ce voi spune: Biserica nu a criticat modul în care decedații de covid la ATI au fost așezați în saci speciali și trimiși familiilor în sicrie sigilate, ca niște ființe necuvântătoare pentru că așa prevedea protocolul. Sigur, pentru știința medicală trupul neînsuflețit este cadavru, dar pentru Biserică și familie nu este așa. Decedatul acela a avut viață, a avut familie, o profesie, și-a adus contribuția la mersul înainte a vieții și societății. Mai mult, a fost botezat, a trăit o viață pe care a înnobilat-o și a sfințit-o prin participarea la viața și Tainele Bisericii. Deci, pentru noi, trupul celui decedat este vrednic de cinstire. De aceea, Biserica face slujba rânduită spre mângâierea familiei și cinstirea vieții celui adormit și așezarea lui într-un mormânt cu cruce”, spunea atunci Preasfințitul Părinte Iustin.
Dragoș HOJDA