Saptamana trecuta a avut loc, in premiera in Baia Mare (si in Romania), Conventia Internationala a Studentilor Bibliei. In cadrul intrunirilor desfasurate, au fost tinute mai multe discursuri de catre diversi oratori. ZiarMaramures.ro va prezinta in exclusivitate toate predicile prezentate pe parcursul evenimentului.
Idolatria – Michael Nekora, USA
In prima epistola catre biserica din Corint, Pavel a apus: „De aceea, preaiubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli” (1 Cor.10:14). „Idolatria” este un cuvant pe care rar il auzim astazi; in versiunea King James a Bibliei engleze este intalnit numai de cinci ori, desi cuvantul „idol” (folosit la singular sau la plural) este intalnit frecvent.
Recent am aflat ca razboiul ideologic purtat de profetii Vechiului Testament a fost, inainte de toate, o lupta impotriva idolatriei. Cea mai importanta perioada de timp in ce priveste profetii lui Dumnezeu a fost de trei sute de ani, cu aproximatie intre anii 800 si 500 i. Cr. Primul dintre acesti profeti a fost Amos, urmat de Osea, Mica si Isaia.
Acestia au atentionat cele zece semintii stabilite in partea de nord si cele doua semintii asezate in sud, de faptul ca ceea ce pare de neinchipuit se va intampla: ca ei, poporul lui Dumnezeu, care au fost scosi din robia Egiptului si adusi la starea libertatii din Canaan, vor fi dusi iar in robie intr-o tara indepartata. Profetii au insistat sa faca poporul sa priceapa ca aceasta nu era datorita nesansei, sau ghinionului, ci pentru ca Dumnezeu Insusi ii pedepsea.
Ne putem imagina cum protesta poporul: „De ce? De ce ne-ar parasi Dumnezeu, pe noi, poporul Sau de legamant? De ce S-ar indeparta de minunatul templu pe care I l-a construit Solomon?”. Raspunsul neasteptat pentru ei ar fi: „Idolatria!”
Poate ca prima informare din Biblie in ce priveste slujirea unui chip cioplit, facuta de catre om, a fost referinta facuta de Iosua despre Terah, tatal lui Avraam: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Parintii vostri, Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, locuiau in vechime de cealalta parte a Raului (Eufrat) si slujeau altor dumnezei” (Iosua 24:2). Oare acesti „alti dumnezei” au fost facuti de mainile omului? Eu cred ca da.
Cand Avraam si-a trimis robul sa gaseasca o sotie pentru fiul sau, Isaac, robul s-a dus in tara lui Avraam si a gasit-o pe Rebeca. Laban, fratele Rebecai, era tatal Rahelei si al lui Leei. Cu mult mai tarziu, Iacov, fiul lui Isaac, vine la Laban si se insoara (in cele din urma) cu amandoua fetele lui Laban. Dupa alti cativa ani, familia pleaca si Rahela fura „dumnezeii” lui Laban (Geneza 31:30).
In mod clar observam ca acestia erau chipuri cioplite facute de om, pentru ca, mai tarziu, citim in aceasta calatorie: „Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru, curatati-va si schimbati-va hainele…
Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini care erau in mainile lor si cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant sub stejarul de langa Sihem” (Geneza 35:2, 4). Dat fiind ca Avraam a fost crescut intr-o cultura in care erau venerati idolii, putem aprecia modul in care a actionat, prin credinta, atunci cand a abandonat si respins ceea ce slujeau apropiatii lui, acceptand si crezand doua doctrine complet diferite:
1) ca exista numai un singur Dumnezeu, si nu mai multi,
2) si ca El este invizibil
In aceste lucruri a crezut Avraam, dar nu si Laban. El isi dorea inapoi „dumnezeii” cu orice pret; si fara indoiala ca cei din jurul lui Laban venerau aceiasi idoli ca el. Pentru a putea aprecia cat de esential este sa acceptam ca Dumnezeu este Unul singur, si nu mai multi, si ca El este invizibil, sa luam in considerare cat de putini oameni cred aceste doua lucruri in ziua de azi.
Cei mai multi crestini cred ca Dumnezeu nu este Unul singur, ci ca este compus din trei. Si in ciuda faptului ca crestinii spun ca Dumnezeu este invizibil, credinta romano-catolicilor si in special a ortodocsilor pune un mare accent pe imaginile si icoanele religioase, pentru ca „mintea sa se concentreze” cand se roaga lucrurilor invizibile.
Oamenii vor sa vada in mod clar ceea ce venereaza. Cei care nu sunt crestini, musulmani sau evrei nu stiu nimic despre Dumnezeul lui Avraam. Relatia speciala pe care Avraam a avut-o cu Dumnezeu este cel mai bine aratata (sau demonstrata) cand Dumnezeu ii cere sa-l sacrifice pe Isaac, preaiubitul sau fiu.
Sacrificarea fiilor pentru venerarea unor dumnezei nu era un fapt anormal printre pagani, dar ei faceau aceasta cand doreau (sau aveau nevoie) sa primeasca beneficii marete, cum ar fi o victorie intr-un razboi, sau scaparea de un dezastru, ori de-o urgie.
Paganii trebuiau sa ofere dumnezeilor lor cel mai valoros lucru pe care il detineau pentru a avea parte de-o asemenea favoare, iar acesta era de obicei intaiul-nascut al lor. Dar aceste argumente nu se aplicau si in cazul lui Avraam. El a facut aceasta pentru ca Dumnezeu I-a cerut acel sacrificiu. Sa observam aceasta: Dumnezeu nu i-a promis nici o recompensa si nici un castig pentru supunerea lui. Avraam stia ca relatia lui cu Dumnezeu impunea supunere.
Dumnezeu ordona, iar credinciosul se supunea si nu punea intrebari. Iacov onora si impartasea credinta tatalui sau Isaac si a bunicului sau Avraam, dar cand familia lui a inceput sa se inmulteasca si sa ajunga sa fie o natiune mare, lupta impotriva idolatriei a reinceput. Dupa ce poporul a parasit idolatria prin iesirea din Egipt, ei s-au stabilit la poalele Muntelui Sinai.
Moise s-a urcat pe munte si a coborat cu cele zece porunci. Prima porunca a declansat inceperea unei lupte impotriva idolatriei: „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte si a zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos” (Exod 20:1-5).
Iata care erau asteptarile lui Dumnezeu de la poporul pe care l-a ales. El nu avea aceste asteptari de la pagani, cu care n-a avut nicio relatie, deoarece dumnezeul acestei lumi ii orbise pe toti. Practicile lor idolatre s-au dovedit a fi o incercare pentru israeliti, o proba la care adesea au esuat. Expresia „a face iarasi ce nu placea Domnului”, din cartea Judecatorilor, este des intalnita si este asociata cu idolatria lui Israel.
Iata un exemplu: „Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; au slujit Baalilor si Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon si dumnezeilor Filistenilor, si au parasit pe Domnul si nu I-au mai slujit” (Judecatori 10:6).
Fara indoiala, israelitii nu si-au pus aceasta intrebare-cheie: „Daca toti acesti dumnezei sunt atat de puternici, de ce nu sunt capabili sa apere aceste popoare pagane de noi?” Noi nu putem sti ce era atat de tentant si seducator in dumnezeii paganilor, dar sigur trebuie sa fi fost ceva care sa-i fi facut atat de atractivi.
Dar nu toti i-au gasit atractivi pe acesti idoli pagani. Cand David a fost uns rege, el a purtat o batalie cu filistenii si a fost victorios. Citim: „David a venit la Baal-Peratim, unde i-a batut. … Ei (filistenii) si-au lasat idolii acolo si David si oamenii lui i-au ars” (2 Samuel 5:20, 21; Traducerea King James).
Acesta este un lucru bun, desi in capitolul 22, cand David canta o cantare de lauda lui Dumnezeu, el acorda importanta succesului sau si propriei lui dreptati: El (Dumnezeu) m-a scos la loc larg, m-a mantuit pentru ca ma iubeste. Domnul mi-a rasplatit dupa nevinovatia mea, mi-a facut dupa curatia mainilor mele; caci am pazit caile Domnului si nu m-am facut vinovat fata de Dumnezeul meu” (2 Samuel 22:20-22).
Aceasta este multumire de sine, opusa abnegatiei. David trecea cu vederea nenumaratele cazuri cand era vinovat de nedreptate, si cand avea orice altceva numai „maini curate” nu. Se pare ca harul lui Dumnezeu nu insemna nimic pentru el. Adorarea de sine este idolatrie. Un idol poate fi eul nostru, sau o persoana pe care o iubim, un profesor preaiubit — pe scurt, orice lucru sau orice persoana care-L inlocuieste pe Dumnezeu in rolul de destinatar al venerarilor si afectiunii noastre cele mai bune.
Desigur, anumiti idoli l-au cucerit si pe Solomon, fiul lui David. Cu toata intelepciunea binecunoscuta pe care-o avea, Solomon nu a reusit sa observe marele rau pe care i-l vor provoca sotiile lui straine. El credea ca acestea vor asigura o relatie de pace cu natiunile din care ele proveneau, si acest lucru a fost adevarat. Dar el a platit un pret mare pentru aceasta pace: „Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului, Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau David. Solomon s-a dus dupa Astarteea, zeita Sidonienilor, si dupa Milcom, uraciunea Amonitilor. Si Solomon a facut ce este rau inaintea Domnului si n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau David” (1 Imparati 11:4-6).
Solomon a murit, iar imparatia a fost impartita intr-o imparatie situata in partea de nord, sub conducerea lui Ieroboam, si intr-o imparatie aflata in partea sudica, aflata sub stapanirea lui Roboam.
Iar situatia s-a inrautatit si mai tare: „Ieroboam a zis in inima sa: Imparatia s-ar putea acum sa se intoarca la casa lui David. Daca poporul acesta se va sui la Ierusalim sa aduca jertfe in Casa Domnului, inima poporului acestuia se va intoarce la domnul sau, la Roboam, imparatul lui Iuda, si ma vor omori si se vor intoarce la Roboam, imparatul lui Iuda. Dupa ce s-a sfatuit, imparatul a facut doi vitei de aur si a zis poporului: Destul v-ati suit la Ierusalim, Israele! Iata Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului. A asezat unul din acesti vitei la Betel, iar pe celalalt l-a pus in Dan. Si fapta aceasta a fost un prilej de pacatuire. Poporul se ducea sa se inchine inaintea unuia din vitei pana la Dan” (1 Imparati 12:26-30).
Se pare ca oamenii acceptau aceasta schimbare fara nicio impotrivire. Ne gandim ca ei doreau orice sistem religios, cu exceptia celui care le cerea sa urmeze legile lui Dumnezeu. In curand, coruptia (depravarea) religioasa a avut ca urmare coruptia (depravarea) sociala si politica.
Cand situatia ajungea insuportabila, profetii apareau subit si spuneau ceea ce nimeni nu voia sa auda. Cei mai influenti si mai puternici idoli ai poporului erau banii si puterea. Sa ascultam acuzatia facuta de Amos, unul dintre profetii lui Dumnezeu: „Asa vorbeste Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au vandut pe cel neprihanit pe bani si pe sarac pe o pereche de incaltaminte” (Amos 2:6).
Profetul Mica acuza conducatorii poporului de un comportament canibal fata de cei saraci si slabi in capitolul 3. Cuvintele sunt aproape prea socante pentru a fi citite.
Alte lucruri facute poporului de catre conducatorii lui se aseamana cu atitudinea si faptele savarsite de Ted Bundy, un om care a ucis treizeci de femei tinere cu mult timp in urma. Acesta a declarat intr-un interviu ca isi dorea control si autoritate. El lua orice dorea, fie ca vorbim despre sosete dintr-un magazin, fie ca vorbim despre vieti omenesti, pentru ca nimic nu avea importanta, cu exceptia propriilor lui dorinte.
Mereu il surprindea faptul ca oricine putea sa observe ca victimele lui dispareau: „Pentru ca, vreau sa spun, sunt atat de multi oameni”, explica acesta. Tanarul care a impuscat studenti si profesori la scoala din Virginia s-a oprit numai pentru cateva momente, si asta numai pentru a se prezenta unei retele de televiziune dupa ce a omorat doi oameni.
Acesti narcisisti fac din ei insisi niste dumnezei, cu putere de-a hotari cine traieste si cine moare. Narcisismul este un alt indiciu al faptului ca traim in zilele din urma: „Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine” (2 Timotei 3:1,2).
Domnitorii Israelului impotriva carora a vorbit profetul Mica au tolerat astfel de pareri inselatoare despre pozitia lor de conducatori (asemanatoare cu a unor dumnezei). Mica spune ca motivul pentru care scapa nepedepsiti este acela ca ei controleaza judecata si biserica.
Iata ce spune el: „Judecatorii vand sentintele la cei care platesc mai mult, preotii scot la vanzare pe piata invatatura, profetii predica pentru bani multi, tot timpul afisand si pretinzand dependenta de Dumnezeu: Noi Il avem pe Dumnezeu de partea noastra. El ne va feri de dezastru.” (Mica 3:11, Traducerea Message Bible). Domnitorii si conducatorii lui Israel au avut cei mai buni profeti si judecatori „pe care banii ii puteau cumpara”.
Acestia spuneau celor bogati ceea ce ei doreau sa auda, si anume ca Dumnezeu ii va proteja pe toti de la dezastru deoarece sunt poporul Lui ales. Osea arata cat de grav s-au putut insela: „Si acum ei pacatuiesc intruna, isi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli nascociti de ei, lucrare facuta de mesteri. Acestora le vorbesc ei si, jertfind oameni, saruta vitei! De aceea, vor fi ca norul de dimineata, ca roua care trece repede, ca pleava suflata de vant pe arie, ca fumul care iese din horn. Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine si nu este alt Mantuitor afara de Mine” (Osea 13:2-4).
Curand dupa acestea, Asiria a invadat imparatia celor zece semintii, a cucerit-o si i-a imprastiat poporul in regiuni cat mai indepartate. Acei vitei de aur din Betel si din Dan au fost total lipsiti de putere ca sa-i ajute pe cei ce li se inchinau lor. Natiunea veneratoare de idoli a Asiriei a devenit „nuiaua maniei lui Dumnezeu” in indeplinirea judecatii Lui.
Dar in partea de sud Ezechia a ascultat de Mica si a instituit reforme, castigand o pace temporara. In cele din urma, Dumnezeu a folosit Babilonul pentru a cuceri si stramuta imparatia celor doua semintii din partea de sud. Nebucadnetar cu armata lui a distrus minunatul templu, desi toti credeau ca Dumnezeu va fi Cel care-l va proteja; iar tot ce era mai bun din popor a fost stramutat in Babilon. Acesta a fost sfarsitul relatiei de dragoste a lui Israel cu sistemul de initiativa libera.
Idolatria in timpurile moderne
Comunismul si socialismul s-au dovedit a fi incapabile sa rezolve problemele omenirii. Oamenii credeau, in urma cu cateva decenii, ca stiinta va fi cea care ne va conduce intr-o lume utopica, dar acum, cu posibilitatea ca armele nucleare sa ajunga in maini gresite, nu prea mai auzim ca stiinta ne-ar rezolva problemele.
Unii inca cred ca sistemul capitalist este solutia pentru problemele lumii, dar uitativa cu atentie la aceasta lume pentru ca este exact ca in zilele lui Mica: bogatii ajungeau mai instariti pe masura ce saracii deveneau victimele lor. Saracii sunt incurajati sa-si cheltuie putinii bani pe care-i au pe lucruri fara nicio valoare, precum bilete de loterie, si sa-si cumpere pe credit lucruri pe care altfel nu si le pot permite.
Intre timp, liderii industriilor sunt recompensati cu mari sume de bani care pot fi numite ca fiind obscene. In anul 1990, un sef din politia americana era platit cu o suma de bani de o suta de ori mai mare comparativ cu un muncitor obisnuit. In anul 2005, aceeasi functie era platita de patru sute de ori mai bine.
In anul 2006, primii douazeci si cinci de directori de fonduri de pe Wall Street erau platiti in medie cu 570 de milioane de dolari. Desigur, acesti multi-milionari trebuie sa-si sacrifice copiii noilor lor „dumnezei”, pentru ca rar ajung sa petreaca timp impreuna cu ei. Iar daca copiii lor vor ajunge rau in viata, inseamna ca acest pret trebuia sa fie platit.
Statisticile arata ca sinuciderea este a treia cauza ce provoaca moartea in grupurile de persoane a caror varsta e cuprinsa intre 15 si 24 de ani. Aceste persoane tinere sunt des abandonate de catre parinti si nu au pe nimeni care sa-i ghideze in viata.
Numai cand este prea tarziu realizeaza, acesti idolatri ai timpului modern, ca si-au pus bunastarea intr-o „punga sparta” (Hagai 1:6). Daca Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, a putut aluneca inapoi in caile lumii, a putut sa uite legile lui Dumnezeu si sa ia parte la cele mai dezagreabile cai ale vecinilor, poate sa se intample acelasi lucru si cu „Israelul lui Dumnezeu”?
Ne aflam noi in pericol sa Il inlocuim pe Dumnezeu cu altceva, bani, poate, sau cu noi insine, sacrificand orice pentru a indeplini un anumit obiectiv, tel, sau dorinta? Este foarte tentant sa sacrifici orice pentru a fi cel mai bun pescar, cel mai bun pianist, cel mai bun programator sau oricare alt exemplu ne trece prin minte. Sau putem sa veneram o anumita rganizatie pe care Dumnezeu a folosit-o ca sa distribuie adevarul, in loc sa-L veneram pe Dumnezeu.
Profetii din timpul lui Mica afirmau ca Dumnezeu nu va permite niciodata ca templul Sau sa fie distrus, deoarece este mult prea important pentru El. De asemenea, cand fratele Russell a murit in anul 1916, unii au fost siguri ca Dumnezeu nu va lasa niciodata aceasta organizatie sa cada in ruina. Isaia ne reaminteste ca Cel Preainalt, a carui locuinta este vesnica, locuieste si cu omul zdrobit si smerit (Isaia 57:15).
Locuinta lui Dumnezeu nu este o organizatie, cu toate ca uneori se poate folosi de o organizatie; la fel Ii poate folosi pe acei care nu stiu ca sunt folositi, precum s-a intamplat cu Asiria si Babilon pentru pedepsirea lui Israel.
Anumite invataturi pentru prezent
1. Idolatria are puterea de a seduce. Doar pentru ca avem o relatie cu Dumnezeu si stim ca am fost binecuvantati de El, asta nu inseamna ca nu vom fi ademeniti, sedusi. Proslavirea eului — gandirea ca putem fi ca niste dumnezei care au puterea de a-i controla pe altii — este idolatrie.
Exemplele abunda in hubris, un cuvant grecesc minunat, care presupune manifestarea (exagerata) de sine, de orgoliu si mandrie. Increzandu-ne in bunastarea, puterea sau realizarile cuiva, sau pretinzand ca noi suntem singurii care cunosc ce este si ce nu este adevarat, se numeste hubris.
2. Desi astazi nu vedem „vitei de aur”, totusi lumea noastra abunda in idoli. Oamenii vor o „Mare Pensie” (de batranete) pe care numai banii o pot cumpara, ei vor „15 minute de faima”, substante chimice menite sa produca schimbarea situatiei, … sau orice care promite tinerete eterna.
Multi sunt in stare „sa-si vanda sufletul” deoarece pare sa fie un schimb profitabil. Dar pentru Israel n-a fost asa. Crezi tu oare ca tie nu ti se poate intampla ? Accepti tu un loc bun de munca daca ar trebui sa te muti intr-un oras nou unde nu sunt frati?
3. In ziua de astazi ni se spune ca fiecare mod de viata isi are propria valoare, si ca fiecare credinta religioasa are ceva care merita osteneala. Dar sa ne gandim: dupa ce traim in acest mediu atat de mult timp, crezi tu ca stam mai bine din punct de vedere moral, sau etic? Intr-un studiu la care au participat 36.000 de adolescenti, cam o treime au admis ca au furat ceva dintr-un magazin pe parcursul ultimului an, si 61% au marturisit ca au copiat la examene. In ciuda acestui comportament, 97% au fost de acord ca „Este important pentru mine ca oamenii sa aiba incredere in mine”.
Acestia sunt oamenii care au facut programul de televiziune numit „Idol American”, unul dintre cele mai populare programe din America. Dumnezeu nu imbratiseaza toate filosofiile si credintele. Ignora-L pe Dumnezeu pe propria-ti raspundere. Sa ti se spuna ca nu exista nici o baza absoluta pentru a judeca ce este gresit si ce este adevarat, ca nu exista nimic „absolut”, este in mod clar o falsitate!
Tu cunosti ce formeaza o practica rea, si Israelul din vechime de asemenea stia — dar, cu toate acestea, ei au facut-o. Ei au trait in aceasta practica rea pana cand Dumnezeu n-a mai putut sa le ignore faradelegea. Si atunci ei au pierdut totul.
4. Conducatorii religiosi au si ei idolii lor. Doar recent am aflat, mai mult decat vrem sa stim, despre preotii pedofili si despre clericii care administreaza fondul saptamanal ca fiind o suma personala de bani ce le apartine lor.
Conducatorii religiosi nu sunt imuni la seductia puterii. Cand Imparatul roman Constantin a imbratisat crestinismul in secolul al IV-lea, clericii au fost incantati. Timpul jertifirii lor se incheiase, incepand timpul domniei lor!
Cand Judecatorul Rutherford a pus stapanire peste Turnul de Veghere si Societatea Biblica, dupa moartea fratelui Russell, cei care munceau in acel birou au fost nevoiti sa-l suporte daca doreau sa-si pastreze locurile de munca, ori altfel erau fortati sa plece.
5. Prosperitatea nu inseamna ca relatia ta personala cu Dumnezeu este buna. Cei influenti din Israel au fost excesiv de prosperi chiar inainte ca ei sa piarda totul. Prosperitatea i-a orbit fata de mesajul lui Dumnezeu transmis prin profeti, iar ei au refuzat sa-l asculte.
Ei au reactionat la fel cum oamenii de astazi ar reactiona daca un profet ar veni printre ei si le-ar spune cat de departe se gasesc fata de cerintele dreptatii lui Dumnezeu. Multi ar putea spune, asa cum au facut-o si-n vremea lui Mica: „Nu propovaduiti zic predicatorii. Nu dati astfel de invataturi. Nimic rau nu ni se va intampla” (Mica 2:6, Traducerea Message Bible).
Sa nu uitam niciodata cuvintele de incheiere ale primei epistole a lui Ioan: „Copilasilor, paziti-va de idoli” (1 Ioan 5:21).
Amin.
ZiarMaramures.ro