Ii vad si acum privirea lui Mircea Man, uitandu-se in sus, spre balconul in care eram alaturi de Claudiu, cu cearceaful vopsit cu spray negru atarnat peste capatanile consilierilor judeteni. Doua pupile dilatate neindraznind sa ia o decizie. Vad si acum privirile nedumerite ale colegilor de presa in momentul desfasurarii cearceafului. „Mircea Man, calaul presei maramuresene!”
Ce a fost in mintea fiecaruia, greu de spus. Unii au zambit, altii au persistat in a ne privi, altii au intors privirea. Iar ce a scris si a spus fiecare, am vazut mai tarziu. Unii au scris fara a-l aminti pe Claudiu, de parca cearceaful era atarnat doar de un colt, altii s-au dus in redactie si au bagat cazul in sertar dupa ce „s-au ras” cu colegii de episodul despre care nu au putut scrie nimic, pentru ca ziua de 15 nu e o zi oarecare, ci tocmai aceea in care se ridica salariul.
Altii au considerat deplasat un astfel de demers, iar altii s-au facut ca nici macar nu ne cunosc. Ciudat este ca din aceasta ultima categorie fac parte unii care uita episoade precum podul Sighet – Solotvino sau DIICOT Cluj. Oameni pentru care am fi jurat cu mana pe inima ca toti sunt niste delatori ordinari care le-au vrut raul. Acesti oameni au uitat. Si de mine, si de Claudiu.
Dupa ziua de ieri, cred ca mai multi din cei amintiti mai sus se viseaza cu un cearceaf in mana, pe care sta scris ceea ce a vazut Mircea Man. Deloc intamplator, ieri s-a format o structura pe care nu o putem numi nicicum. Nu e nici trust, nu e nici sindicat, nu e nici fundatie. E un stat media incropit la ordinul capilor PD-L, executat sub directa indrumare a calaului.
Ceea ce s-a intamplat ieri a fost un semnal de alarma pentru cei care isi depasesc statutul de ziaristi de conferinte de presa. Mucles si traiasca partidul stat. Banul vorbeste, iar daca cineva are vreo alta parere, atunci acel cineva nu mai exista. Pentru ca il inchidem imediat.
Si prima victima a fost televiziunea care a reprezentat ani la rand media vizuala in Maramures. AXA TV a murit. Pe cadavrele celor care si-au facut treaba pana in utima zi, pentru ca postul sa functioneze, chiar si atunci cand era vizibil doar in trei garsoniere de pe Decebal. Dar si pe orgoliile catorva creatii de sapun nascute dintr-o incredere oarba a unora.
Omul cu sacosa a cedat. Nu doar financiar, dar si psihic. Si cred ca si fizic. Dar e firesc. Mai ales atunci cand ingenuncherea vine din partea celor pe care i-a ridicat la un statut la care simpla pana (mai nou, tastatura) jurnalistica nu le-ar fi permis sa viseze. Dar a fost un fleac. L-au ciuruit.
Acum, Mircea Man poate raporta fericit la Bucuresti. Face ceea ce trebuie pentru PD-L Maramures. A ras aproape tot. Mai sunt cateva denivelari in pardoseala, dar nu deranjeaza prea mult. Obiectivul a fost atins. Sa vina soimii patriei sa cante o oda presedintelui tuturor.
Pentru fostii colegi de la AXA, nu am decat un singur sfat. Mai degraba, un pont. Cearceaful l-am luat de la „Central”. De la parter. Iar spray-ul, de la Praktiker. Acum au simtit pe propria piele cuvintele scrise de noi pe cearceaf. Ii astept la balcon.