Coregrafia ca formă de conservare a patrimoniului
Stilul coregrafic al Ansamblului Național „Transilvania” este rezultatul unui proces complex de cercetare, selecție și reinterpretare scenică. Coregrafii au avut întotdeauna misiunea dificilă de a păstra autenticitatea pașilor tradiționali, dar și de a construi un spectacol coerent, captivant și modern.
Coregrafia maramureșeană se remarcă prin dinamism, forță și ritmicitate. Strigăturile, roata bărbătească, „învârtita” și dansurile de grup sunt elemente fundamentale ale repertoriului.
O școală coregrafică aparte
De-a lungul deceniilor, ansamblul a colaborat cu coregrafi care au dezvoltat un stil propriu, recognoscibil pentru publicul de specialitate. Aceștia au lucrat îndeaproape cu dansatori de pe Valea Izei, Valea Marei, Lăpuș și Chioar, pentru ca repertoriul scenic să fie fidel rădăcinilor sale.
Inovație în limitele autenticității
Coregrafia actuală îmbină elementele tradiționale cu structuri moderne de spectacol: sincronizări ample, treceri rapide, momente solistice spectaculoase și construcții scenice complexe. Totuși, ansamblul evită artificiile excesive — autenticitatea rămâne prioritară.
Particularitățile coregrafiei maramureșene
Stilul maramureșean impresionează prin ritm, intensitate și relația strânsă dintre dansator și muzician. Elementele caracteristice includ:
- pași mici și rapizi,
- schimbări bruște de ritm,
- strigături specifice,
- formații tradiționale în cerc sau șir,
- prezența momentelor de improvizație.
Coregrafii ansamblului reușesc să îmbine aceste elemente cu un limbaj scenic modern, păstrând totuși o legătură directă cu tradiția originară.