Personalitatea și opera lui Nicolae Breban se vor afla în centrul atenției la mijlocul acestei săptămâni. Academia Română, prin Secţia de filologie şi literatură, organizează joi, 1 februarie 2024, sesiunea aniversară „Nicolae Breban – 90”, eveniment care se va desfăşura în Aula Academiei, începând cu ora 11.
Printr-un comunicat de presă, Academia Română anunță că acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, este invitat să rostească cuvântul de deschidere a manifestării. Vor vorbi despre Nicolae Breban acad. Victor Voicu, acad. Mihai Cimpoi, prof. univ. Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române, Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, prof. univ. Bogdan Creţu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi conf. univ. Paul Cernat, de la Universitatea din Bucureşti. Alocuţiunile vor fi urmate de un răspuns adresat de academicianul Nicolae Breban, cu prilejul aniversării sale.
„În cadrul evenimentului, revista „Contemporanul – ideea europeană” îi dedică prozatorului un număr special, prezentat de Aura Christi, redactor-şef al revistei, iar Romfilatelia va lansa un produs filatelic omagial, care va fi prezentat de către Cristina Popescu, director general. Membru corespondent al Academiei Române din anul 1997, ales membru titlular în anul 2009, Nicolae Breban este romancier, eseist, poet, dramaturg şi publicist, autor a peste 50 de cărţi publicate în ţară şi străinătate.
Provenind dintr-o familie de preoţi greco-catolici, născut la Baia Mare în 1 februarie 1934, Nicolae Breban a fost un autodidact, instruindu-se mai mult în afara mediului instituţional al acelei perioade. Din cauza originii sociale blamate de către regimul comunist, a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj în 1951, apoi de la Facultatea de filosofie din Bucureşti. Decisivă pentru formaţia sa intelectuală va fi prietenia strânsă cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu şi Matei Călinescu, un ferment al generaţiei ’60, care pleda pentru criteriul estetic în literatură, în ciuda curentului realist-socialist impus de autorităţi.
Şi-a făcut debutul literar în anul 1957, cu proză scurtă, în revista „Viaţa studenţească” (schiţa „Doamna din vis”), iar în 1961 a publicat schiţe şi nuvele în „Gazeta literară”, „Luceafărul” şi în „Scrisul bănăţean”.
Pentru romanul de debut Francisca a primit premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1965). Au urmat apoi romanele În absenţa stăpânilor, Animale bolnave, Îngerul de gips, Bunavestire, Don Juan, Drumul la zid, Pândă şi seducţie, trilogia Amfitrion (I. Demonii mărunţi; II. Procuratorii; III. Alberta), Ziua şi noaptea, Voinţa de putere, Puterea nevăzută, Frica. A scris volumul de nuvele Orfeu în Infern şi volume de eseuri (Riscul în cultură, Spiritul românesc în faţa unei dictaturi), piese de teatru (Bătrâna doamnă şi fluturele, Culoarul cu şoareci, Ursul şi ştiuca), versuri (Elegii parisiene, Cânturi), portrete literare şi polemici, memorialistică, dar şi scenarii de film („Răutăciosul adolescent”, 1969; „Printre colinele verzi”, 1971).
Scrierile sale au apărut şi în numeroase traduceri în limbile: franceză, italiană, germană, bulgară, letonă, lituaniană, rusă, maghiară, suedeză.
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1968, 1977, 1994) şi Premiul „Opera omnia” (2000), iar în anul 2018 a primit Premiul Naţional pentru proză „Ion Creangă” – Opera Omnia. În anul 2000, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii””, arată Academia Română.
Dragoș HOJDA